(47) Ferice de cei milostivi

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! Dacă întâlnirea noastră cu Dumnezeu nu ne determină să simțim cu nevoile semenilor noștri, este foarte posibil ca această întâlnire să nu fi avut loc niciodată. Oamenii cu adevărat milostivi sunt mai întâi săturați de Dumnezeu, simt în propria lor viață mila Domnului. Prin puterea Duhului Sfânt, aceștia renunță la egoismul care îi caracterizează și încep să devină mai altruiști, urmând modelul lui Isus Hristos. De altfel, apostolul Iacov ne învață că religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să-i cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor (Iacov 1:27).

Noi nu trebuie să facem milostenii ca să fim apreciați de oameni: „Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri. Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:1 4).

Dumnezeu îi iubește pe cei care dăruiesc cu bucurie (2 Corinteni 9:7). Membrii bisericilor din Macedonia sunt un exemplu demn de urmat în acest sens: „În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor” (2 Corinteni 8:2-3). Mulți dintre noi nu suntem atât de săraci precum cei din Macedonia. Însă cu siguranță că suntem la fel de săraci în duh precum ei. În prezența lui Dumnezeu, noi ar trebui să ne recunoaștem sărăcia noastră lucie în duh. Lacrimile pocăinței și bucuria mântuirii, dacă sunt reale, ar trebui să dea naștere la un belșug de dărnicie din partea noastră.

Nu există loc pentru scopuri ascunse în dărnicia creștină. Mila unui creștin autentic izvorăște dintr-o inimă care s-a bucurat ea însăși de mila lui Dumnezeu. În astfel de situații, bucuria mântuirii este atât de mare încât toate meritele actelor de milostenie se întorc la tronul de har al lui Dumnezeu. Pentru că, nu-i așa, cui i s-a iertat mult, iubește mult!