(46) Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire

Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați! Foamea și setea după neprihănire pot fi satisfăcute doar în prezența lui Dumnezeu, deoarece acolo ne vedem sărăcia în duh. Însă mulți oameni se consideră bogați în duh, asemenea fariseului care s-a dus la templu să se roage (Luca 18:9-14). Astfel de oameni nu vor tânji după neprihănirea lui Dumnezeu, pentru că au o neprihănire proprie care chiar îi satisface. Pentru fiecare dintre noi, este mai simplu să ne comparăm cu oameni despre care avem impresia că ne sunt inferiori. Din fața unor asemenea oglinzi, noi putem pleca foarte mulțumiți. De exemplu, fariseul și-a început rugăciunea astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele”. Dar un asemenea sistem de referință este greșit. Noi ar trebui să ne comparăm cu Dumnezeu, pentru că suntem creați după chipul și asemănarea Lui. Orice copie a unei lucrări poate fi judecată doar prin comparație cu originalul. Prin urmare, în prezența lui Dumnezeu, noi vom vedea cine suntem cu adevărat, dar și cine ar trebui să fim. Dacă privim în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, suntem provocați să ne sfințim (1 Petru 1:15), să trăim cum a trăit Isus (1 Ioan 2:6), să creștem până când vom ajunge la înălțimea staturii plinătății lui Isus Hristos (Efeseni 4:11-15).

Trebuie să tindem să fim desăvârșiți, așa cum și Tatăl nostru cel ceresc este desăvârșit (Matei 5:48). Isus Hristos Însuși ne avertizează că, dacă neprihănirea noastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și fariseilor, cu nici un chip nu vom intra în Împărăția cerurilor (Matei 5:20). Dacă însă vrem să trăim cum a trăit Isus, trebuie să murim față de noi înșine, pentru ca El să poată trăi în noi. Duhul Sfânt este cel care ne modelează, ca să devenim tot mai asemănători cu Isus Hristos. Pe măsură ce ne lăsăm modelați de Duhul Sfânt, noi vom înseta să fim și mai asemănători cu Isus Hristos, vom tânji după neprihănirea și Ființa Lui. Principiile Mântuitorului par utopice pentru oamenii care se uită în oglinzi greșite. Însă pentru cei înfometați după Ființa lui Dumnezeu, acestea încep să devină realități, puțin câte puțin: „Aţi auzit că s-a zis: ‘Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.’ Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. Aţi auzit că s-a zis: ‘Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.’ Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?” (Matei 5:38-47). De fiecare dată când ne apropiem de aceste standarde, noi Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru frumusețea caracterului Lui și ne bucurăm că Împărăția Lui a coborât pe pământ, că voia Lui se face atât în cer cât și pe pământ.