(43) Slujba de profet

Proorocii sunt purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu și primesc revelații directe din partea Lui. În continuare, voi vorbi despre șapte caracteristici ale acestei slujbe, pe care le-am primit de la Duhul Sfânt în timpul perioadelor de meditație.

Alături de apostoli, profeții sunt la temelia bisericii lui Isus Hristos. Aceștia au o lucrare universală sau pe o arie geografică mare (națională).

Adevărații profeți sunt chemați de Dumnezeu în slujbă, dar sunt respinși și disprețuiți de majoritatea liderilor religioși ai vremii (la fel ca Ieremia și ca majoritatea proorocilor Vechiului Testament). Aceștia sunt considerați neprietenoși și prea negativiști (așa cum credea împăratul Ahab despre profetul Mica - 1 Împărați 22:8).

Profeții nu pot fi cumpărați de oameni, nu fac compromisuri pentru a obține microfoane și resping favorurile ecleziastice care au în spate intenții nesincere. Aceștia spun adevărul în fața oricui și își asumă orice fel de riscuri.

Proorocii petrec mult timp cu Dumnezeu în meditație și rugăciune și sunt foarte confortabili cu singurătatea. Aceștia avertizează biserica lui Isus Hristos împotriva învățăturilor mincinoase și îi mustră pe anumiți lideri religioși care manipulează biserica, prin învățături false și dăunătoare. Ei denunță păcatul, cheamă oamenii la pocăință și anunță iminența judecății lui Dumnezeu. De fiecare dată când fac mustrări, profeții îi confruntă pe ceilalți oameni cu păcatele lor sau cu învățăturile lor greșite și îi cheamă la pocăință. Alteori, aceștia anunță iminența judecății lui Dumnezeu și rostesc pedeapsa lui Dumnezeu peste anumite persoane.

Profeții transmit mesaje (din partea lui Dumnezeu) bisericii lui Isus Hristos, la fel cum făceau proorocii Vechiului Testament cu poporul Israel. Moise a dat Legea iudaică (cele zece porunci), iar Ieremia a profețit că iudeii vor merge în robia babiloniană dacă nu se întorc la Dumnezeu. De asemenea, profeții i-au chemat pe israeliți la curăție și la pocăință. Unii dintre ei (Isaia, Zaharia, Ezechiel, Daniel) au prezis evenimente din viitorul națiunii Israel: venirea lui Mesia, întoarcerea lui Israel din robie, necazul cel mare, mileniul. Cu ajutorul lui Dumnezeu, proorocii au confruntat împărați, preoți și națiuni. Concludentă, în acest sens, este lucrarea lui Ilie, care a demonstrat, prin semne și minuni, că Baal și Astarteea sunt niște idoli neputincioși. El a arătat că închinarea la aceste zeități înseamnă idolatrie. Profetul Ilie a nimicit aceste surse de idolatrie din mijlocul poporului Israel (1 Împărați 18:16-40). Tot astfel, profeții Noului Testament transmit mesajele lui Dumnezeu pentru biserică și pentru națiune în momente delicate, precum pandemii, boli, războaie, alegeri politice, instabilitate economică sau decădere spirituală. Aceștia avertizează națiunea asupra impostorilor religioși, a celor care iau în deșert numele lui Dumnezeu și se asociază cu biserica lui Isus Hristos ca să obțină voturi, a celor care au pretenții mesianice. Atât profeții vechi testamentali cât și cei nou testamentali au autoritate de la Duhul Sfânt și au experiențe supranaturale de-a lungul umblării cu Dumnezeu. Unii operează cu daruri de revelare, alții primesc și daruri de putere. Însă toți proorocii transmit mesaje din partea lui Dumnezeu.

Spre deosebire de profeții Vechiului Testament, care au contribuit la formarea canonului biblic, profeții Noului Legământ confirmă Biblia, prin profețiile, cărțile și mesajele lor. Anumiți profeți sunt chemați special de Isus Hristos să dărâme orice argumente și orice înălțime semeață care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu. În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îl întreba împăratul Nebucadnețar, profetul Daniel era de zece ori mai destoinic în comparație cu toţi vrăjitorii şi cititorii în stele care se aflau în împărăţia lui. În același fel, anumiți profeți chemați de Isus Hristos primesc din bogățiile înțelepciunii și ale cunoașterii care sunt ascunse în El. Fiind la temelia bisericii, aceștia apără demnitatea Cuvântului lui Dumnezeu (Biblia nu este o carte de povești nemuritoare, așa cum încearcă să ne convingă societatea postmodernistă) și arată superioritatea creștinismului față de toate celelalte ideologii sau păreri științifice.

Ca și apostolii, profeții își lasă slujba și cariera lor pentru a face lucrarea la care i-a chemat Dumnezeu. Lucrarea unui prooroc implică mult mai mult decât niște simple vise sau descoperiri (manifestate prin daruri de revelare). Presupune autoritate din partea lui Dumnezeu (curaj în momentele dificile prin care trece națiunea sau biserica lui Isus Hristos și, uneori, semne supranaturale), mult timp dedicat lui Dumnezeu și multe sacrificii.