(39) Șapte pași ai decăderii liderilor spirituali

Biserica lui Isus Hristos se cutremură de fiecare dată când un mare lider spiritual murdărește mărturia creștină, implicându-se în scandaluri sexuale sau financiare. Scandalul în care a fost implicat apologetul Ravi Zacharias ar trebui să reprezinte o lecție pentru întreaga biserică creștină. Popularitatea sau numărul de vizualizări nu oferă o imagine completă a stării spirituale a unui om. Dincolo de marii lideri spirituali, care sunt expuși unui public mai larg, există o multitudine de alți lideri, la nivele mai mici. Forțele întunericului caută să-i atragă în morcila păcatului pe credincioși, dar mai ales pe liderii spirituali. În continuare, voi descrie șapte capcane în care poate cădea orice lider spiritual, distrugându-și lucrarea, mărturia și uneori chiar veșnicia.

Mândria este o stare în care poate ajunge oricine nu are grijă de sufletul lui. O parte dintre liderii spirituali, care au făcut lucruri frumoase împreună cu Dumnezeu, pot fi tentați să se considere mai grozavi decât o arată realitatea. Aceștia ar putea crede că au ajuns la acele rezultate prin inteligența, carisma și priceperea lor, ignorând aportul lui Dumnezeu. Asemenea oameni ajung să nu mai asculte alte păreri, îi desconsideră pe ceilalți și se consideră autosuficienți. Deși aceste maladii sufletești nu se propagă atât de repede printre necreștini precum scandalurile financiare sau precum cele legate de curvie, ele îi împiedică pe acești lideri spirituali să facă lucrări mai mari. O parte dintre motivele stagnării unei lucrări, după ce aceasta a pornit promițător, are legătură cu mândria liderilor spirituali sau a celor implicați în lucrare.

Un lider spiritual care se complace într-o anumită stare de mediocritate are șanse mari să cadă foarte jos. Deoarece lucrarea lui Dumnezeu este sfântă, omul lui Dumnezeu nu poate lăsa rutina și mediocritatea să-i cuprindă viața și slujirea. Slujitorul Domnului trebuie să își facă lucrarea cu responsabilitate, competență și modestie. El este conștient că acțiunile sale îi pot influența pe ceilalți. Un asemenea om este onorat că Dumnezeu l-a chemat pe el în slujire și este conștient că Dumnezeu putea să-i aleagă pe alții. Pe de altă parte, un lider spiritual trebuie să fie mereu activ în războiul spiritual. În caz contrar, el va fi tentat să caute alte cuceriri, care țin de lumea aceasta. În acele momente, ispitele nu vor întârzia să apară. La acest capitol, regele David ne dă o pildă la care trebuie să fim foarte atenți. Într-o anumită împrejurare, David nu s-a dus la bătălie împreună cu oștirea sa, așa cum ar fi trebuit să facă un rege. În acest fel, el a avut foarte mult timp liber, pe care l-a gestionat dezastruos (prin aventura cu Batșeba, urmată de uciderea mișelească a lui Urie), aducând pedeapsa lui Dumnezeu peste el și peste familia lui.

Munca până la epuizare fizică, în domeniul spiritual, îi poate afecta pe oamenii lui Dumnezeu, pe termen lung. Fiecare slujitor trebuie să își analizeze, în smerenie, limitele trupului său, ale profilului său genetic. Cine nu este realist în această privință poate ajunge la stări de epuizare, când va fi mai vulnerabil din punct de vedere fizic și se va expune la tot felul de pofte trupești (curvie, lăcomie, murdărie). Orice lider spiritual trebuie să își îngrijească trupul și să nu-i forțeze în mod constant limitele, în lucrările pe care dorește să le facă.

Păcatul netăiat de la rădăcină poate ajunge să distrugă familii, lucrări spirituale și chiar veșnicia unor persoane. Omul lui Dumnezeu nu trebuie să flirtreze cu păcatul. La început, păcatul poate părea inocent, mic sau chiar drăguț. Dacă însă liderul spiritual nu ia măsuri drastice, după un timp, păcatul poate ajunge să-i controleze viața. Fiecare slujitor trebuie să fie onest, să-și analizeze și să-și recunoască greșelile pe care le face cu gândul, cu privirea sau cu vorba. În timp, aceste păcate pot cauza daune greu de reparat. Textul din Matei 5:29-30 se referă la o atitudine drastică pe care trebuie să o aibă fiecare creștin sau lider spiritual, față de orice situație care l-ar putea determina să păcătuiască, chiar dacă doar cu gândul sau cu privirea.

Un lider spiritual care amestecă lucrurile lui Dumnezeu cu cele lumești nu va prospera în lucrarea lui. Această simbioză nedorită are loc atunci când un lider spiritual nu mai privește țintă la Isus Hristos, ci este influențat de lumea păcătoasă. Biblia ne spune că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Atunci când un slujitor face compromisuri de natură financiară, ungerea lui Dumnezeu nu îl mai însoțește. Diavolul știe că biserica lui Dumnezeu are tot felul de nevoi financiare. Acesta este bucuros dacă poate contribui la prosperitatea materială a bisericilor. Astfel, în unele biserici sunt scoși în față, printre alții, cei care dau bani pentru diverse lucruri, chiar dacă aceștia fac afaceri dubioase, bazate pe minciuni și pe tot felul de șmecherii lumești. În altă ordine de idei, popularitatea poate constitui o cursă pentru biserica lui Isus Hristos. În asemenea condiții, pot ajunge în funcții înalte oameni carismatici care nu au ungerea lui Dumnezeu. Este interesant că Dumnezeu l-a ales pe Moise ca lider al poporului evreu, deși fratele său Aaron era un orator mai bun decât el. Dumnezeu îi selectează pe oameni după alte criterii. El nu este interesat de popularitatea lor și nici de statutul financiar și social al acestora.

O altă cauză a falimentului unor lideri spirituali este pierderea bucuriei în Dumnezeu și în lucrarea Lui. În mod normal, dacă un om petrece timp cu Dumnezeu, dacă se hrănește din Dumnezeu, el nu va mai tânji după lucrurile acestei lumi. De exemplu, dacă un om flămând trece pe lângă un restaurant unde simte miros de mâncare, acesta va fi tentat să cumpere mâncare. Dacă însă acea persoană tocmai mâncase, șansele de a fi ispitită de mirosul mâncării sunt mult mai mici. Așadar, un om care rămâne satisfăcut de Dumnezeu nu va fi tentat de ofertele păcătoase din exterior. Un lider spiritual nu își pierde bucuria în Dumnezeu dintr-o dată, ci treptat, pe măsură ce se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu. Chiar și niște pași mărunți, în direcția greșită, pot fi dezastruoși pentru orice persoană. S-ar putea ca atunci când acesta realizează cât de departe este de Isus Hristos, să fie prea târziu să mai facă ceva, deoarece el și-a găsit deja fericirea în alte lucruri, în afara lui Dumnezeu.

Un ultim pas al decăderii spirituale este pierderea fricii și a rușinii față de Dumnezeu. La acest nivel, pericolele sunt mari. Acești oameni ajung să nu mai fie deranjați de păcat. Când primesc feedback-uri critice de la alte persoane, ei încearcă mereu să se dezvinovățească. Aceste persoane și-au pierdut perspectiva că vor răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru faptele lor. Pentru a nu ajunge în această situație deplorabilă, fiecare dintre noi ar trebui să ne cercetăm dacă ne ridicăm la înălțimea chemării lui Isus Hristos. Și dacă observăm probleme, există încă timp să ne reformăm, să nu lăsăm să se agraveze aceste păcate. Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă (1 Corinteni 10:12-13).