(35) Disciplina sărbătorii

Mântuitorul nostru a venit pe pământ într-o atmosferă de sărbătoare, anunțată de îngerul Domnului: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (Luca 2:10-11). Când a plecat din lume, Isus Hristos le-a lăsat ucenicilor bucuria Sa: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:11). Anul de veselie, despre care se vorbește în Vechiul Testament, presupunea ștergerea datoriilor, eliberarea sclavilor, restituirea pământurilor proprietarilor inițiali. Astfel, iudeii puteau fi siguri că Dumnezeu le va da tot ceea ce aveau nevoie. Dumnezeu Însuși a declarat că le va da binecuvântarea Lui și pământul va rodi în anul al șaselea cât pentru trei ani (Levitic 25:21). Conceptul Anului de veselie este prezent și în Noul Testament. Isus Hristos Și-a început lucrarea publică vestind Anul de îndurare al Domnului: săracilor li se vestește Evanghelia, cei cu inima zdrobită sunt vindecați, orbii își recapătă vederea (Luca 4:18-19).

Fundamentul disciplinei sărbătorii îl constituie eliberarea de frică. Putem arunca asupra Lui toate îngrijorările noastre, pentru că știm că El se îngrijește de noi. Dumnezeu poate schimba jalea noastră în sărbătoare. Noi suntem chemați la un continuu An de veselie în Duhul Sfânt. Într-adevăr, sărbătoarea aduce bucurie în viețile noastre și sentimente de recunoștință. Bucuria este a doua roadă a Duhului Sfânt (Galateni 5:22), care pune toate lucrurile în mișcare. Dacă lucrările noastre nu vor fi însoțite de un spirit de sărbătoare, la un moment dat le vom abandona. Bucuria ne poate da energie și ne face mai puternici (Neemia 8:10).

Apostolul Pavel ne cheamă să ne bucurăm totdeauna, să nu ne îngrijorăm de nimic și să aducem cererile noastre înaintea lui Dumnezeu. El ne va da pacea Lui care întrece orice pricepere și ne va păzi gândurile în Hristos Isus (Filipeni 4:4,6-7). Prin urmare, spiritul sărbătorii va locui în noi, dacă învățăm să nu ne îngrijorăm de nimic și să ne încredem în Dumnezeu, fiind convinși că El se va îngriji de problemele noastre. Deci rugăciunea și încrederea în Dumnezeu reprezintă primii pași pentru dobândirea bucuriei. În plus, Pavel ne sfătuiește să ne concentrăm asupra lucrurilor din viață care sunt adevărate, vrednice de cinste, drepte, curate, vrednice de iubit și de primit (Filipeni 4:8). Dacă ne vom umple viețile cu lucrurile bune care există în lume și Îi vom mulțumi mereu Domnului pentru ele, vom fi plini de bucurie. Noi vom fi atât de acaparați de lucrurile nobile ale vieții, încât acestea vor umbri toate problemele noastre.

Disciplina sărbătorii are multe beneficii. Așa cum văzut, sărbătoarea aduce în viețile noastre o notă festivă, de bucurie și de împlinire. Isus Hristos Însuși s-a bucurat în viața Sa pe pământ, astfel încât a ajuns să fie acuzat că se dedă la mâncare și băutură (Matei 11:16-20). Mai mult, sărbătoarea poate fi un remediu pentru perioadele în care trecem prin stări de tristețe sau depresie. În plus, sărbătorile ne pot oferi o perspectivă mai detașată asupra lucrurilor care ni se întâmplă. Putem glumi și râde de noi înșine. Pe de altă parte, sărbătoarea are puterea de a-i aduce împreună pe oameni din diferite categorii sociale. Toți pot celebra împreună viața, gloria și binecuvântările lui Dumnezeu. În final, o altă caracteristică frumoasă a sărbătorii este faptul că dă naștere la și mai multă sărbătoare. Într-adevăr, sărbătoarea face parte din categoria lucrurilor care se înmulțesc cu dobândă: bucuria dă naștere unei mai mari bucurii, voia bună aduce cu sine mai multă voie bună, râsul poate cauza mai mult râs.

Există mai multe moduri de a sărbători: prin cântec, dans, strigăte, râs. În Psalmul 150, poporul lui Dumnezeu sărbătorește cu sunet de trâmbițe, cu lira și harfa, cu tamburine și dansuri, cu instrumente cu corzi, cu chimvale răsunătoare. Apoi, când israeliții au fost eliberați din robia egipteană, Maria, sora lui Moise, a condus poporul într-un mare dans al bucuriei (Exod 15:20). Dansului i se pot conferi și conotații negative (sexuale), dar acest lucru nu înseamnă că, în esență, acesta este rău. Pe de altă parte, râsul reprezintă un alt mod de a sărbători, care pe deasupra are și beneficii pentru psihicul nostru și pentru sănătatea trupului. Isus Hristos Însuși a avut simțul umorului. Acest lucru este vizibil în unele pilde pe care le-a spus. Prin urmare, noi trebuie să savurăm glumele bune și să apreciem construcțiile de fraze inteligente. Nu mereu trebuie să spunem doar lucruri profunde. Uneori putem face haz chiar de noi înșine.

Vom practica disciplina sărbătorii dacă facem din cât mai multe momente ale vieții noastre prilejuri de mulțumire: aniversări, ocazii speciale (obținerea unei slujbe, absolvirea unei școli, finalizarea unui proiect major), duminica (ziua în care celebrăm învierea lui Isus Hristos). Noi putem sărbători și dacă nu există anumite ocazii speciale. Vizionarea filmelor sau practicarea unor jocuri împreună cu cei apropiați pot reprezenta tot atâtea motive de sărbătoare a relațiilor dintre noi. Apoi, putem celebra sărbătorile religioase (nașterea, patimile și învierea lui Isus Hristos, coborârea Duhului Sfânt) și cele specifice națiunii noastre (zilele naționale, zilele orașului, zilele dedicate activităților culinare, noaptea muzeelor, festivaluri dedicate filmelor sau cărților). Chiar și cu ocazia sărbătorilor păgâne (Halloween) se poate crea o atmosferă creștină. Însă în loc să comemorăm puterile întunericului, vom sărbători biruința lui Isus Hristos asupra întunericului. Casele noastre se vor umple de lumină, în timp ce noi ne vom costuma în personaje biblice sau sfinți din vechime. În final, numărul sărbătorilor nu trebuie limitat la cele oficiale, noi ne putem stabili propriile noastre sărbători.

Așa cum afirmă Richard J. Foster [1], sărbătoarea ne dă puterea și avântul de a practica celelalte discipline spirituale. Dacă le practicăm cu perseverență și credincioșie, celelalte discipline ne vor aduce eliberarea de lucrurile care ne-au făcut viața mizerabilă atât de mult timp. Acest lucru va fi, la rândul lui, un motiv de și mai mare sărbătoare.

Bibliografie:

[1] Richard J. Foster, Disciplinele spirituale, Casa Cărții, Oradea, 2023, p. 266