(30) Legămintele din Geneza

Legământul edenic (Geneza 1:28-30; Geneza 2:16-17) le-a dat oamenilor autoritate peste întreg pământul și peste tot regnul animal. Aceștia aveau răspunderea de a se înmulți și de a popula întreg pământul. Oamenii puteau să consume orice fructe din grădină, cu excepția roadelor pomului cunoștinței binelui și răului. Încălcarea acestei interdicții avea să le aducă oamenilor moartea.

Legământul adamic (Geneza 3:14-19) a fost instituit după căderea omului în păcat. Dumnezeu a blestemat șarpele care a amăgit-o pe Eva și a prezis că va exista dușmănie între șarpe și femeie (deci între Satan și Isus Hristos - sămânța femeii). Diavolul avea să-L rănească pe Isus Hristos, însă Mântuitorul urma să-l distrugă pe Satan. Femeile urmau să simtă mai acut durerile nașterii și să fie sub autoritatea soților. Inclusiv pământul a fost blestemat, din cauza păcatului oamenilor. Munca pământului va implica trudă și sudoare, iar oamenii se vor lupta cu spinii și pălămida în cultivarea lui. În final, oamenii se vor întoarce în țărână, căci din țărână au fost făcuți.

Legământul noahic (Geneza 9:8-17) a fost instituit după potop. Dumnezeu le-a promis lui Noe și familiei lui că nu va mai distruge pământul printr-un alt potop. El a lăsat curcubeul ca un garant al acestei promisiuni, până în ziua de astăzi.

Legământul avraamic (Geneza 12:1-3; Geneza 13:14-17; Geneza 15:1-21; Geneza 17:1-27) este necondiționat. Doar Dumnezeu, manifestându-se ca o făclie aprinsă (Geneza 15:17), a trecut printre bucățile animalelor sacrificate (care au fost despicate). În vechime, când doi oameni făceau un legământ însoțit de sacrificiul unui animal, amândoi treceau printre cele două bucăți ale animalului despicat, pentru a arăta că sunt de acord cu condițiile legământului. Însă Dumnezeu nu i-a pus condiții lui Avraam. Prin urmare, promisiunile de mai jos s-au împlinit indiferent de cât de credincioși aveau să fie urmașii patriarhului. Legământul cuprinde următoarele făgăduințe pentru Avraam și urmașii lui: o națiune mare (Israel), un bun renume și o sursă de binecuvântare pentru toate națiunile - promisiune împlinită în Hristos, favoruri divine pentru prieteni și blestem pentru dușmani, stăpânirea pământului cunoscut ca și Canaan și la ora actuală ca Israel și Palestina, mulți urmași - naturali și spirituali, paternitatea multor națiuni și regi - promisiune împlinită prin urmașii lui Ismael și Isaac, o relație specială cu Dumnezeu - pentru urmașii lui Avraam pe linia lui Isaac și Iacov.