(30) Disciplina călăuzirii: Doamne, eu de ce nu mă pot ridica la cer împreună cu credincioșii?

În viețile multor credincioși pot apărea perioade în care se focalizează pe lucrurile acestei lumi, pe bogății și pe carieră, lăsând în plan secund lucrarea lui Dumnezeu. Au fost câteva luni consecutive în viața mea când am fost preocupat de cum să fac mai mulți bani, cum să cumpăr mai multe proprietăți, cum să mă îmbogățesc mai repede. Gândul și inima nu mi-au fost deloc la lucrarea lui Dumnezeu, ci doar la bogățiile acestei lumi. Într-o seară, pe când meditam la cum să fac mai mulți bani și în ce proprietăți să investesc, am adormit cu aceste gânduri. Însă în timpul nopții am avut o vedenie în care am auzit sunetul trâmbiței lui Isus Hristos, care îi aduna pe credincioși (răpirea Bisericii). Am văzut cum unii credincioși se ridicau la cer. Eu încercam să mă ridic dar nu puteam. Atunci m-am trezit foarte speriat. Duhul lui Dumnezeu mi-a spus că inima mea este legată de lucrurile pământești și de aceea nu aș fi fost răpit la cer, dacă răpirea ar fi avut loc atunci. Iubirea de bani mă ținea legat de acest pământ și nu puteam să mă ridic la cer împreună cu frații mei. Cu această ocazie, am învățat o altă lecție importantă. Chiar dacă suntem mântuiți, noi trebuie să veghem și să nu ne părăsim intenționat dragostea dintâi. Dacă vrem să trăim o veșnicie împreună cu Hristos, trebuie să umblăm cu El toată viața noastră. În final, am văzut că Dumnezeu este milos și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate. El ne avertizează atunci când întâmpinăm probleme în viața noastră de credință pentru că ne iubește foarte mult.