(29) Principii de interpretare a Bibliei - Introducere

Autoritatea Bibliei s-a diminuat în mai multe etape de-a lungul istoriei. În perioada primilor creștini (primele trei secole), Biblia era considerată Cuvântul lui Dumnezeu. Cititorii încercau să vadă ce a vrut Dumnezeu să transmită și ce semnificație are textul biblic. Apoi, după ce biserica s-a unit cu statul, au apărut cele două mari biserici medievale: catolică (în Apus) și ortodoxă (în Răsărit). Doar biserica oficială putea interpreta textul Scripturii. Majoritatea Bibliilor se aflau în posesia reprezentanților acestor biserici. Nu erau disponibile traduceri în alte limbi. În acest fel, puțini oameni puteau să verifice dacă învățăturile date de către angajații bisericilor oficiale erau în concordanță cu textul Scripturii. Oameni ai lui Dumnezeu, precum John Wycliffe sau Wiliam Tyndale, au tradus părți importante din Biblie în limba engleză, subliniind autoritatea Bibliei în detrimentul scrierilor reprezentanților bisericilor oficiale. Ei au crezut cu sinceritate că mesajul Bibliei este atât de important încât el trebuie să fie disponibil și pentru oamenii obișnuiți. Biserica oficială i-a persecutat. Wiliam Tyndale a fost chiar omorât. Dar lucrările lor au rămas și au constituit fundamentul viitoarelor încercări de acest fel. În perioada modernă (începând cu secolul al XVII-lea), autoritatea Bibliei a decăzut și mai mult. În acele timpuri, multe persoane credeau că adevărul poate fi descoperit exclusiv prin inteligența omului și prin mijloace științifice, ignorând revelația lui Dumnezeu din Biblie. Apoi a urmat perioada teologilor liberali (secolele al XVIII-lea și al XIX-lea), care au contestat ineranța și istoricitatea Bibliei, susținând că textul biblic nu este de încredere. Din a doua jumătate a secolului trecut a început o perioadă care se întinde până în zilele noastre, numită postmodernism. După ce scepticii au discreditat autenticitatea Bibliei și a autorilor ei, a rămas doar un singur mod în care autoritatea Bibliei putea să decadă și mai mult. Postmodernismul afirmă că un text nu are un înțeles absolut, ci depinde de părerile cititorilor. Mai mulți cititori pot să interpreteze un text în diferite moduri, chiar contradictorii. Însă fiecare are adevărul lui, totul este relativ, privit prin prisma cititorului.

În centrul creștinismului se află Isus Hristos, iar la baza creștinismului stă Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Chiar dacă cerul și pământul vor trece, Cuvântul lui Dumnezeu va rămâne pentru veșnicie (Matei 24:35). Acesta este ca un foc care judecă simțirile și gândurile inimii și ca un ciocan care sfărâmă stânca (Ieremia 23:29). Fiind mai tăietor decât orice sabie ascuțită cu două tăișuri, pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător în inimile oamenilor (Evrei 4:12). În articolele următoare, voi prezenta șapte principii de interpretare a Bibliei.