text Eseuri crestine

(29) Isus Hristos - singurul Mijlocitor între om și Dumnezeu Tatăl

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Mureșan Cătălin

Isus Hristos este singurul Mijlocitor între om și Dumnezeu Tatăl. Este singura Persoană care poate media relația omului cu Dumnezeu Tatăl, având următoarele scopuri: iertarea păcatelor (Dumnezeu Tatăl privește la om și îl consideră drept, neprihănit, sfânt – căci ia în considerare lucrarea de curățire a lui Isus Hristos), viața veșnică (Romani 6:23 – darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru) și lucrarea de sfințire a omului născut din nou (regenerarea vieții omului se face prin puterea Duhului Sfânt pe care L-a trimis Isus Hristos, ca să fie alături de credincioși). Biblia confirmă afirmațiile de mai sus în texte precum 1 Ioan 2:1-3,1 Timotei 2:5. Isus Hristos Însuși afirmă că El este Calea, Adevărul și Viața și că nimeni nu vine la Dumnezeu Tatăl decât prin El (Ioan 14:6).

Nu doresc să fiu înțeles greșit de către cititori. Îl încurajez pe fiecare credincios să-și mărturisească păcatele care îl apasă unor credincioși maturi, de încredere. Aceștia se pot uni cu el în rugăciune pentru a cere eliberare de la Dumnezeu. Este o practică biblică și o recomandare pe care o întâlnim în mai multe locuri din Scriptură (1 Timotei 2:1, Iacov 5:16). Însă și cel în cauză și ceilalți care se roagă vor ține cont că Isus Hristos este singurul Mijlocitor între ei și Dumnezeu. Așadar, oamenii trebuie să ceară eliberare de la Isus Hristos. Este nebiblic să lăsăm problema păcatelor și a mântuirii noastre în mâna unui om, oricât de credincios ar fi acesta. Nici papa de la Roma, nici preotul, nici pastorul, nici sfinții care au murit și nici fecioara Maria nu pot intermedia relația noastră cu Dumnezeu. Noi trebuie să avem o relație personală cu Isus Hristos.

Credincioșii care sunt în viață pot să se roage pentru cei păcătoși, dar nu pot juca rol de intermediari între oameni și Dumnezeu. Cazul convertirii lui Corneliu (Faptele Apostolilor 10) ilustrează principiile expuse anterior. Dumnezeu cunoștea inima lui Corneliu și faptele lui bune. În baza precunoașterii Sale, Dumnezeu a decis să i se reveleze acestuia într-un mod special și l-a trimis pe apostolul Petru să-i vestească Evanghelia. Apostolul i-a vorbit despre jertfa lui Isus Hristos, despre moartea și învierea Lui, prezentându-L pe Isus Hristos ca pe Cel care poate ierta păcatele și poate da viață veșnică. Dacă ar fi fost suficiente faptele bune pentru a obține mântuirea, Dumnezeu nu-l mai trimitea pe apostolul Petru la Corneliu. Dacă Petru ar fi putut rezolva singur problema mântuirii lui Corneliu, nu i-ar mai fi vorbit acestuia despre Isus Hristos. Dacă Petru ar fi avut autoritatea să-i ierte păcatele, nu L-ar mai fi adus în discuție pe Isus Hristos. Însă Petru știa că nu poate mântui pe nimeni, că el poate doar să vestească Evanghelia. Și era ferm convins că Isus Hristos este singurul Mijlocitor între Corneliu și Dumnezeu. Deci apostolul Petru a fost un simplu om folosit de Dumnezeu pentru a-l pune pe Corneliu în legătură cu Isus Hristos.

Cele mai recente resurse scrise - Apologetica

(34) Întoarcerea evreilor din robie și formarea statului Israel
Profetul Ezechiel a făcut o serie de profeții remarcabile, cu referire la întoarcerea poporului Israel din robie și la formarea statului Israel. Evreii au fost în trei robii distincte: robia egiptean... Citeste mai mult >>
(33) Anul Sabatic și veșnicia
La fiecare ciclu de șapte ani, al șaptelea an trebuia să fie un An Sabatic. Pământul rămânea necultivat, iar alimentația oamenilor era asigurată din recolta care creștea de la sine. Proprietarii pămâ... Citeste mai mult >>
(32) Sărbătoarea Corturilor și perioada mileniului
Sărbătoarea Corturilor (Sucot) începea în a cincisprezecea zi a lunii a șaptea. Timp de șapte zile, israeliții locuiau în colibe, ca să-și aducă aminte de locuințele lor vremelnice, în care au locuit... Citeste mai mult >>
(31) Ziua Ispășirii și pocăința rămășiței din Israel (la finalul necazului cel mare)
Ziua Ispășirii (Yom Kippur) avea loc în ziua a zecea a lunii a șaptea, cu cinci zile înainte de Sărbătoarea Corturilor (Levitic 23:27-32). Marele preot intra în Sfânta Sfintelor cu sângele animalului... Citeste mai mult >>
(30) Sărbătoarea Trâmbițelor și răpirea bisericii
Sărbătoarea Trâmbițelor (Anul Nou evreiesc – Roș Hașana) avea loc în prima zi a lunii a șaptea, Tișri (Levitic 23:23-25). Prin sunetul trompetelor, poporul Israel era convocat la o adunare sfântă și... Citeste mai mult >>
(29) Sărbătoarea Săptămânilor și Ziua Cincizecimii
Sărbătoarea Săptămânilor (Levitic 23:15-22) sau Rusaliile (Ziua Cincizecimii) se ținea la cincizeci de zile după Sabatul Paștelui, în luna Sivan. Prin această sărbătoare I se aduceau mulțumiri lui Du... Citeste mai mult >>
(27) Sărbătoarea Azimilor și Pâinea vieții
Sărbătoarea Azimilor (Levitic 23:6-8) dura șapte zile, începând cu prima zi după Paște – adică din a cincisprezecea zi a lunii Nisan până în a douăzeci și una zi. În această perioadă, evreii trebuiau... Citeste mai mult >>
(28) Sărbătoarea Primelor Roade și învierea lui Isus Hristos
Sărbătoarea Primelor Roade (Levitic 23:9-14) marca începutul secerișului orzului, prima cereală coaptă a anului. Un snop de orz era legănat înaintea Domnului, în semn de mulțumire pentru secerișul ca... Citeste mai mult >>
(23) Perspectivă profetică asupra hainelor preoților
Hainele preoților mărturisesc despre Isus Hristos (Exod 28:1-43; 39:1-43). Sunt folosite patru culori, asociate cu imaginea Mântuitorului din Evanghelii: purpuriu (regele - Matei), stacojiu (slujitor... Citeste mai mult >>
(24) Sărbătorile iudaice și semnificația lor profetică
Sărbătorile iudaice au oferit un cadru în care israeliții comunicau cu Dumnezeu, își rezolvau problema păcatelor și meditau la legea Lui. Dacă legea lui Dumnezeu a stat la baza legământului iudaic, p... Citeste mai mult >>