text Eseuri crestine

(27) În ce măsură pot demonii să cauzeze boli?

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Mureșan Cătălin

Diavolul și demonii lui nu sunt omnipotenți. Aceștia nici măcar nu pot să facă mereu tot ce și-ar dori, pentru că nu au capacitățile necesare dar și pentru că Dumnezeu nu le permite. Așadar, forțele întunericului pot cauza boli în anumite situații. Dar nu își pot exercita această prerogativă în orice condiții.

Demonii pot cauza boli în viețile celor pe care îi stăpânesc. Biblia ne vorbește despre un tânăr lunatic pe care duhul cel rău îl determina să se arunce în foc și în apă (Matei 17:15) și îl scutura cu putere, astfel încât acesta făcea spume la gură și devenea epuizat (Luca 9:39). Scriptura aduce în discuție și cazurile unor îndrăciți orbi, surzi sau muți (Matei 9:32-33; Matei 12:22; Marcu 9:25). Este posibil ca incapacitatea acestor oameni de a vorbi, de a vedea și/sau de a auzi să fi fost cauzată de demonii care îi posedau. Imediat după ce au fost exorcizați, acești oameni și-au recăpătat abilitățile care le lipseau (vorbirea, auzul și vederea).

Forțele întunericului pot determina boli și în viețile celor necredincioși, care se află în sfera lui de influență, chiar dacă nu îi posedă. Biblia ne prezintă o femeie gârbovă (Luca 13:10-17). Aceasta nu era o credincioasă autentică în Isus Hristos (cel puțin nu înainte de a fi vindecată). Traducerile mai recente ale Bibliei (New American Standard Bible, New English Translation) susțin că boala acesteia era cauzată de un duh, chiar dacă ea nu era posedată de acel duh. Contextul prezentat de Luca are mai mult sens cu aceste traduceri mai noi. Observăm că Mântuitorul se ocupă de boala femeii și nu de demonul care se presupune că ar fi stăpânit-o.

Demonii nu pot afecta starea de sănătate a credincioșilor, deși unii adepți ai mișcării carismatice susțin că duhurile sunt cauza majorității bolilor oamenilor, indiferent dacă este vorba de creștini sau de necreștini. Acești oameni interpretează greșit unele pasaje biblice care ne vorbesc despre vindecarea soacrei lui Petru (Matei 8:14-15; Marcu 1:29-31; Luca 4:38-39). Deși Biblia nu amintește nimic despre vreun demon care să fi cauzat boala soacrei lui Petru, unii carismatici presupun că despre așa ceva este vorba, din moment ce Mântuitorul a certat frigurile, înainte să proclame vindecarea. Însă în alte locuri din Scriptură citim că Isus Hristos a certat vântul și valurile, potolind furtuna care izbucnise pe mare (Matei 8:26; Marcu 4:39; Luca 8:24). Totodată, nu avem vreo dovadă că soacra lui Petru era o credincioasă autentică în Isus Hristos. De fapt, singura situație în care un om credincios a suferit de o boală cauzată de Satan a fost patriarhul Iov. Dar Diavolul a trebuit să primească o aprobare specială de la Dumnezeu pentru a se atinge de el (Iov 2:6). Acest caz confirmă că Diavolul nu are libertatea de a cauza boli în viețile credincioșilor după bunul lui plac.

Cele mai recente resurse scrise - Apologetica

(34) Întoarcerea evreilor din robie și formarea statului Israel
Profetul Ezechiel a făcut o serie de profeții remarcabile, cu referire la întoarcerea poporului Israel din robie și la formarea statului Israel. Evreii au fost în trei robii distincte: robia egiptean... Citeste mai mult >>
(33) Anul Sabatic și veșnicia
La fiecare ciclu de șapte ani, al șaptelea an trebuia să fie un An Sabatic. Pământul rămânea necultivat, iar alimentația oamenilor era asigurată din recolta care creștea de la sine. Proprietarii pămâ... Citeste mai mult >>
(32) Sărbătoarea Corturilor și perioada mileniului
Sărbătoarea Corturilor (Sucot) începea în a cincisprezecea zi a lunii a șaptea. Timp de șapte zile, israeliții locuiau în colibe, ca să-și aducă aminte de locuințele lor vremelnice, în care au locuit... Citeste mai mult >>
(31) Ziua Ispășirii și pocăința rămășiței din Israel (la finalul necazului cel mare)
Ziua Ispășirii (Yom Kippur) avea loc în ziua a zecea a lunii a șaptea, cu cinci zile înainte de Sărbătoarea Corturilor (Levitic 23:27-32). Marele preot intra în Sfânta Sfintelor cu sângele animalului... Citeste mai mult >>
(30) Sărbătoarea Trâmbițelor și răpirea bisericii
Sărbătoarea Trâmbițelor (Anul Nou evreiesc – Roș Hașana) avea loc în prima zi a lunii a șaptea, Tișri (Levitic 23:23-25). Prin sunetul trompetelor, poporul Israel era convocat la o adunare sfântă și... Citeste mai mult >>
(29) Sărbătoarea Săptămânilor și Ziua Cincizecimii
Sărbătoarea Săptămânilor (Levitic 23:15-22) sau Rusaliile (Ziua Cincizecimii) se ținea la cincizeci de zile după Sabatul Paștelui, în luna Sivan. Prin această sărbătoare I se aduceau mulțumiri lui Du... Citeste mai mult >>
(27) Sărbătoarea Azimilor și Pâinea vieții
Sărbătoarea Azimilor (Levitic 23:6-8) dura șapte zile, începând cu prima zi după Paște – adică din a cincisprezecea zi a lunii Nisan până în a douăzeci și una zi. În această perioadă, evreii trebuiau... Citeste mai mult >>
(28) Sărbătoarea Primelor Roade și învierea lui Isus Hristos
Sărbătoarea Primelor Roade (Levitic 23:9-14) marca începutul secerișului orzului, prima cereală coaptă a anului. Un snop de orz era legănat înaintea Domnului, în semn de mulțumire pentru secerișul ca... Citeste mai mult >>
(23) Perspectivă profetică asupra hainelor preoților
Hainele preoților mărturisesc despre Isus Hristos (Exod 28:1-43; 39:1-43). Sunt folosite patru culori, asociate cu imaginea Mântuitorului din Evanghelii: purpuriu (regele - Matei), stacojiu (slujitor... Citeste mai mult >>
(24) Sărbătorile iudaice și semnificația lor profetică
Sărbătorile iudaice au oferit un cadru în care israeliții comunicau cu Dumnezeu, își rezolvau problema păcatelor și meditau la legea Lui. Dacă legea lui Dumnezeu a stat la baza legământului iudaic, p... Citeste mai mult >>