(27) Iacov - înșelătorul reabilitat de Dumnezeu

Viața patriarhului Iacov ne arată că Dumnezeu poate reabilita un om, în ciuda păcatelor pe care le-a comis. Însă procesul de restaurare poate fi dureros, deoarece există consecințe ale greșelilor pe care le facem. Iacov i-a mărturisit lui Faraon că zilele lui au fost puține și rele, în comparație cu cele ale părinților săi (Geneza 47:9; Geneza 27-49). De fapt, el își cauzase cea mai mare parte a lucrurilor rele care i s-au întâmplat. După ce a obținut prin înșelăciune binecuvântarea lui Isaac, Iacov a fost nevoit să părăsească casa tatălui său, de frica fratelui său Esau. Când a ajuns la cetatea Luz, Dumnezeu i s-a arătat și i-a confirmat legământul făcut cu părinții săi. Dumnezeu i-a promis că îl va ocroti și îl va aduce teafăr acasă. Iacov a numit acel loc Betel și a promis că dacă Dumnezeu va fi cu el în călătorie și dacă se va întoarce în pace acasă, Îl va sluji pe El. Ajuns la unchiul său Laban, Iacov a fost înșelat de acesta și a trebuit să slujească încă șapte ani, pentru a o lua de soție pe Rahela (după primii șapte ani slujiți pentru Rahela, Laban i-a dat-o de soție pe fiica sa mai mare, Lea). După alți câțiva ani în care Dumnezeu l-a binecuvântat pe Iacov și s-a îmbogățit de pe urma socrului său, fiii lui Laban au început să-l invidieze. Atunci Dumnezeu i-a spus lui Iacov să se reîntoarcă în Canaan. Iacov a fugit de la Laban, dar a fost ajuns din urmă de acesta după câteva zile. Însă Dumnezeu l-a ferit pe Iacov de mânia lui Laban și, după câteva discuții mai aprinse, aceștia au făcut un legământ de pace. Înainte de a ajunge în țara Canaan, pe Iacov îl măcina frica de reîntâlnirea cu Esau. Acesta L-a chemat pe Dumnezeu în ajutor, ca să-l păzească de mânia fratelui său. Iacov i-a trimis multe daruri fratelui său, prin câțiva slujitori, înainte de întâlnire. Apoi, Iacov a petrecut noaptea singur la Peniel, unde a avut una dintre cele mai importante experiențe din viața lui. Un Om s-a luptat cu el, cel mai probabil Domnul Însuși. Numele lui a fost schimbat, din Iacov în Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu). Dumnezeu l-a binecuvântat pe Israel și a plecat. A doua zi, Iacov a fost cuprins iarăși de frică și și-a aranjat familia astfel încât cei pe care îi iubea cel mai mult (Iosif și Rahela) să beneficieze de maximum de protecție. Apoi, Iacov s-a închinat de șapte ori până la pământ în fața fratelui său, în timp ce se apropia de el. Dar Esau l-a primit călduros pe Iacov, dând dovadă de multă empatie. Acesta a protestat contra darurilor trimise de Iacov (turme de animale), dar în final le-a acceptat. Se pare că, din cauza fricii, Iacov a apelat la lingușeală și exagerare, arătându-i fratelui său un servilism nepotrivit. Când Esau i-a propus să călătorească împreună, Iacov a pretins că era imposibil, din cauza mersului încet al copiilor și al animalelor mai tinere. Acesta a promis că se va întâni cu Esau în Seir, deși nu avea vreo intenție să facă asta. În loc să se deplaseze în sud spre Muntele Seir, Iacov a mers spre nord-vest. Ajuns la Sihem, printre canaaniți, el a experimentat alte necazuri. Fiica sa Dina a fost violată de Hamor, fiul domnitorului țării. Ca să se răzbune, doi dintre fiii lui Iacov, Simeon și Levi, au apelat la un șiretlic. Ei au promis că i-o vor da pe sora lor Dina lui Sihem, dacă bărbații din oraș vor fi circumciși. Bărbații din oraș, împreună cu Hamor și Sihem, au acceptat lucrul acesta. Însă în timp ce își reveneau după această operație, Simeon și Levi i-au ucis mișelește și le-au luat bunurile. Iacov a plecat din acel loc, îngrozit de ce i s-ar putea întâmpla, din cauza faptelor fiilor săi. Dumnezeu i-a poruncit lui Iacov să se îndrepte spre Betel, pentru a locui acolo și pentru a-i zidi Lui un altar. La Betel, Dumnezeu și-a reînnoit legământul pe care l-a făcut cu părinții săi, Avraam și Isaac. După ce a plecat din Betel, Iacov a experimentat pierderea soției sale iubite Rahela și a cunoscut josnicia fiului său mai mare Ruben, care s-a culcat cu țiitoarea sa Bilha. Apoi a fost chinuit de gândul pierderii fiului său favorit, Iosif, pe care l-a crezut mort timp de mai mulți ani. În cele din urmă, Iacov a fost forțat să plece în Egipt din cauza foametei și a murit acolo, într-un pământ străin. Pe scurt, iată rezumatul vieții lui Iacov și a zilelor lui care, în mare parte, au fost rele. În continuare, voi vorbi despre șapte greșeli pe care le-a făcut Iacov și care i-au cauzat multă durere.

Iacov a făcut ceva ce nimeni nu mai făcuse până atunci. A furat binecuvântarea de la părintele său Isaac, prefăcându-se că este Esau și profitând de bătrânețea lui (Geneza 27:1-40). Deși Dumnezeu dorea să-i dea binecuvântarea (căci Esau și-a desconsiderat dreptul de întâi născut și l-a cedat pentru o farfurie de linte - Geneza 25:27-34), El dezaprobă metoda folosită de acesta. Iacov L-a desconsiderat pe Dumnezeu și nu a avut încredere că El poate rezolva problema binecuvântării altfel. Au urmat mulți ani departe de casă, timp în care iubita sa mamă a murit.

Patriarhul Iacov a fost lipsit de demnitate atunci când și-a luat familia și a plecat fără să-l anunțe pe socrul său (Geneza 31:26-29). Laban avea dreptul, în calitate de părinte și bunic, să se despartă în mod civilizat de fetele și de nepoții lui. Iacov trebuia să realizeze acest lucru și să nu fugă precum un laș, chiar dacă a avut multe divergențe cu Laban. Laban a ascultat de porunca lui Dumnezeu și nu i-a făcut vreun rău lui Iacov. În cele din urmă, Laban și-a sărutat fetele și nepoții, i-a binecuvântat, a încheiat un legământ de pace cu Iacov și a plecat. Deși Laban l-a înșelat în câteva rânduri pe Iacov, cu această ocazie s-a comportat mai demn decât ginerele său. Iacov și-a arătat din nou lipsa de demnitate când l-a mințit pe Esau că îl va întâlni în Seir (Geneza 33:12-16). El nu a avut curajul să îi spună fratelui său adevăratele motive pentru care dorește să plece în altă parte a țării.

Iacov nu s-a încrezut în Dumnezeu înainte de întâlnirea cu Esau, chiar dacă Acesta l-a binecuvântat. Patriarhul s-a lăsat dominat de frică și s-a închinat de șapte ori până la pământ în fața fratelui său, în timp ce se apropia de el (Geneza 33:1-7). Dar Esau l-a primit călduros pe Iacov, dând dovadă de multă empatie. Spre deosebire de Esau, care s-a comportat cu demnitate, Iacov a apelat la lingușeală și exagerare, arătându-i fratelui său un servilism nepotrivit. În binecuvântarea rostită de Isaac asupra lui Iacov, acesta trebuia să fie stăpânul lui Esau (Geneza 27:29). Deși profeția s-a împlinit la nivel de națiune (israeliții i-au supus pe edomiți, care locuiau în locuri pustii, până când aceștia s-au răsculat, așa cum prezisese Iacov: Geneza 27:39-40,2 Împărați 8:22), ca individ Iacov s-a declarat robul lui Esau și i s-a închinat. Iată unde duc lașitatea și lipsa de credință în Dumnezeu!

Patriarhul Iacov a fost un părinte nociv care și-a împins copiii la gelozie, invidie și tentativă de omor, favorizându-i pe unii (copiii Rahelei) în dauna altora. Aceste diferențe pe care le-a făcut în favoarea copiilor Rahelei, soția pe care o iubea cel mai mult, l-au costat mulți ani de amărăciune, după ce fiii lui i-au sugerat că Iosif fusese sfâșiat de vreo fiară sălbatică (Geneza 37:32-33).

Iacov a tolerat în mijlocul familiei lui idoli păcătoși (Geneza 35:2-4). Nu este de mirare că asupra casei lui s-au abătut necinstirea fetei sale (Dina), vărsarea de sânge a copiilor săi (Simeon și Levi) și idolatria. Biblia ne spune că Rahela furat idolii tatălui său, atrăgând asupra ei blestemul lui Dumnezeu și, involuntar, blestemul lui Iacov (Geneza 32:32). Prin urmare, Rahela a murit la scurt timp după aceea, când l-a născut pe Beniamin (Geneza 35:16-20).

Patriarhul Iacov nu a luat în calcul că paharul păcatelor celor din Sihem s-a umplut și că a venit momentul judecății pentru aceștia. Era deranjat de mânia fiilor săi (Simeon și Levi), dar nu părea ofensat de nelegiuirile canaaniților. Pe Iacov îl interesa mai mult imaginea lui în fața locuitorilor din Canaan și era dominat de teama că aceștia îi vor nimici familia (Geneza 34:30-31). Abia după ce a scos toți idolii din casa lui, Dumnezeu i-a protejat toată familia. Teroarea lui Dumnezeu i-a cuprins pe canaaniții din cetățile învecinate. Aceștia nu l-au urmărit pe Iacov, care a plecat astfel spre Betel, pentru a-i ridica un altar lui Dumnezeu (Geneza 35:5-6).

Iacov nu a putut să-i dea lui Levi, pe patul morții, binecuvântarea pe care Dumnezeu i-a pregătit-o. Mintea lui a fost întunecată tocmai atunci când patriarhul ar fi trebuit să fie însoțit de un spirit profetic. La câteva zeci de ani după ce Iacov și-a revărsat mânia față de Levi (Geneza 49:5-7), intră Dumnezeu în scenă. Cartea Exod începe cu casa lui Levi, cu planul lui Dumnezeu de a izbăvi pe poporul Israel folosind casa lui Levi. Dumnezeu dorea ca sufletul Lui să intre la sfaturile lui Levi. Duhul Lui s-a unit cu adunarea leviților. De fapt, Dumnezeu nu a ținut cont de blestemul lui Iacov, al înșelătorului, al celui care a mai furat o binecuvântare (păcălindu-l tot pe Isaac). [1] El nu i-a dat lumină deplină pe patul morții. Astfel, Iacov nu a putut prevedea destinul familiei lui Levi.

Bibliografie:

[1] (28) Levi și binecuvântarea preoției - Resurse Creștine