text Eseuri crestine

(26) Mozaicul din Kfar Otnai (divinitatea lui Isus Hristos - secolul III)

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Mureșan Cătălin

Un mozaic remarcabil a fost descoperit într-o casă creștină din satul Kfar Otnai, situat în Israelul modern. Inițial, guvernul britanic construise o închisoare (Megiddo) peste locul respectiv. Însă în anul 2005, în urma unor săpături realizate de către unii dintre prizonieri, s-a găsit acest mozaic. [1] La scurt timp după aceea, mai mulți savanți l-au analizat. Arheologul Yotam Tepper de la Universitatea din Haifa și epigraful Leah Di Signi (expert în analiza inscripțiilor), de la Institutul de arheologie al Universității Ebraice din Ierusalim, au datat mozaicul în anul 230. [2] Acest mozaic are o mare importanță pentru istoria timpurie a creștinismului. El conține o inscripție grecească care arată că o femeie numită Akeptous a plătit pentru o masă de comuniune a creștinilor, în numele lui Isus Hristos, Căruia I se asociază apelativul Dumnezeu.

Cercetătorul Jonathan Sarfati afirmă (în articolul menționat în debutul paragrafului) că o parte dintre documentele antice (papirusuri timpurii ale Noului Testament) conțin o convenție utilizată pentru economisirea spațiului, numită „nomina sacra” (nume sacre). Prin această convenție este prescurtat numele lui Dumnezeu, astfel încât sunt scrise doar prima și ultima literă, peste care se trasează o linie, pentru a indica abrevierea. Însă în mozaicul amintit anterior, convențiile „nomina sacra” pot fi identificate cu ușurință: ΘΩ, ΙΥ și ΧΩ. Acestea reprezintă prima și ultima literă a următoarelor cuvinte: ΘΕΩ/Θεῷ (Theō, dativul lui Theos, Dumnezeu), ἸΗΣΟΥ/Ἰησοῦ (Iēsou, dativul lui Iēsous, Isus) și ΧΤΡΙ /Χριστῷ (Christō, dativul lui Christos, Hristos). Mozaicul este datat cu aproximativ un secol înaintea împăratului Constantin. [3] Această inscripție reprezintă o dovadă suplimentară împotriva cărții „Codul lui Da Vinci”, care susține că biserica a impus doctrina divinității lui Isus Hristos pe vremea împăratului Constantin. Conform mozaicului, învățătura biblică despre divinitatea lui Isus Hristos era deja bine stabilită chiar și în bisericile din casele oamenilor, la începutul secolului al treilea. Totodată, casa descoperită la Kfar Otnai are un stil romanic, fiind și construită lângă o tabără romană. De aici putem deduce că, cel puțin în nordul Israelului, romanii îi tolerau pe creștini. În plus, unii creștini făceau parte din armată, fiind chiar ofițeri. În final, mozaicul pare să fi fost donat de un centurion roman numit Gaianus, alias „Porophrius, fratele nostru” (cu două secole înainte, un alt centurion roman, Cornelius, s-a convertit la creștinism – Faptele Apostolilor 10).

Bibliografie:

[1] Jonathan Sarfati, Early mosaic calls Jesus „God”, 15 March 2018

[2] Tepper, Y. and Di Segni, L. A. , Christian prayer hall of the 3rd century CE At Kfar ʻOthnai (Legio). excavations at the Megiddo Prison 2005, Israel Antiquities Authority, 2006

[3] Wicker, J. R. , Pre-Constantinian Nomina Sacra in a Mosaic and Church Graffiti, Southwestern Journal of Theology 52(1): 52–72,2009

Cele mai recente resurse scrise - Apologetica

(34) Întoarcerea evreilor din robie și formarea statului Israel
Profetul Ezechiel a făcut o serie de profeții remarcabile, cu referire la întoarcerea poporului Israel din robie și la formarea statului Israel. Evreii au fost în trei robii distincte: robia egiptean... Citeste mai mult >>
(33) Anul Sabatic și veșnicia
La fiecare ciclu de șapte ani, al șaptelea an trebuia să fie un An Sabatic. Pământul rămânea necultivat, iar alimentația oamenilor era asigurată din recolta care creștea de la sine. Proprietarii pămâ... Citeste mai mult >>
(32) Sărbătoarea Corturilor și perioada mileniului
Sărbătoarea Corturilor (Sucot) începea în a cincisprezecea zi a lunii a șaptea. Timp de șapte zile, israeliții locuiau în colibe, ca să-și aducă aminte de locuințele lor vremelnice, în care au locuit... Citeste mai mult >>
(31) Ziua Ispășirii și pocăința rămășiței din Israel (la finalul necazului cel mare)
Ziua Ispășirii (Yom Kippur) avea loc în ziua a zecea a lunii a șaptea, cu cinci zile înainte de Sărbătoarea Corturilor (Levitic 23:27-32). Marele preot intra în Sfânta Sfintelor cu sângele animalului... Citeste mai mult >>
(30) Sărbătoarea Trâmbițelor și răpirea bisericii
Sărbătoarea Trâmbițelor (Anul Nou evreiesc – Roș Hașana) avea loc în prima zi a lunii a șaptea, Tișri (Levitic 23:23-25). Prin sunetul trompetelor, poporul Israel era convocat la o adunare sfântă și... Citeste mai mult >>
(29) Sărbătoarea Săptămânilor și Ziua Cincizecimii
Sărbătoarea Săptămânilor (Levitic 23:15-22) sau Rusaliile (Ziua Cincizecimii) se ținea la cincizeci de zile după Sabatul Paștelui, în luna Sivan. Prin această sărbătoare I se aduceau mulțumiri lui Du... Citeste mai mult >>
(27) Sărbătoarea Azimilor și Pâinea vieții
Sărbătoarea Azimilor (Levitic 23:6-8) dura șapte zile, începând cu prima zi după Paște – adică din a cincisprezecea zi a lunii Nisan până în a douăzeci și una zi. În această perioadă, evreii trebuiau... Citeste mai mult >>
(28) Sărbătoarea Primelor Roade și învierea lui Isus Hristos
Sărbătoarea Primelor Roade (Levitic 23:9-14) marca începutul secerișului orzului, prima cereală coaptă a anului. Un snop de orz era legănat înaintea Domnului, în semn de mulțumire pentru secerișul ca... Citeste mai mult >>
(23) Perspectivă profetică asupra hainelor preoților
Hainele preoților mărturisesc despre Isus Hristos (Exod 28:1-43; 39:1-43). Sunt folosite patru culori, asociate cu imaginea Mântuitorului din Evanghelii: purpuriu (regele - Matei), stacojiu (slujitor... Citeste mai mult >>
(24) Sărbătorile iudaice și semnificația lor profetică
Sărbătorile iudaice au oferit un cadru în care israeliții comunicau cu Dumnezeu, își rezolvau problema păcatelor și meditau la legea Lui. Dacă legea lui Dumnezeu a stat la baza legământului iudaic, p... Citeste mai mult >>