(26) Falimentul moral al ideologiei evoluționiste

Teoria evoluționistă are implicații devastatoare și în plan moral. Secolul trecut a fost unul dintre cele mai sângeroase din istorie. În continuare, voi argumenta că evoluționismul reprezintă principala cauză a crimelor și abuzurilor comise în secolul trecut. Cei mai mari criminali din istoria recentă (Adolf Hitler, Joseph Stalin și Mao Zedong) au învățat în școala lui Darwin.

Adolf Hitler, cancelarul Germaniei, a folosit teoria evoluționistă pentru a-și justifica ideile sale expansioniste (el credea că rasa ariană este superioară și că aceasta trebuie să domine lumea), dar și Holocaustul. În cartea sa, „Mein Kampf”, el afirmă: „Dacă natura nu vrea ca indivizii mai slabi să se împerecheze cu indivizii mai puternici, ea vrea cu atât mai puțin ca o rasă superioară să se amestece cu una inferioară; căci în asemenea cazuri toate eforturile ei, de-a lungul a sute de mii de ani, de a realiza o etapă superioară de ființare pe scara evolutivă, ar fi zădărnicite. Dar o astfel de conservare merge mână în mână cu legea inexorabilă că cel mai puternic și mai bun trebuie să triumfe și că el are dreptul să dăinuie. Cine vrea să trăiască trebuie să lupte. Cine nu vrea să lupte în această lume, unde lupta continuă este legea vieții, nu are dreptul să existe”. Deci Hitler personifică natura și își argumentează rasismul și genocidul folosind teoria evoluționistă. Așa cum confirmă și Sir Arthur Keith, Hitler a fost un evoluționist convins și a dorit să-i imprime Germaniei un spirit evoluționist. [1]

Nici dictatorul Joseph Stalin nu a scăpat de influența nefastă a lui Darwin. Încă de la vârsta de 13 ani, acesta a achiziționat o copie a cărții „Originea Speciilor” pe care, ulterior, a recomandat-o și prietenilor lui, pentru a argumenta că Dumnezeu nu există. [2] Pentru a pune mâna pe puterea absolută, Stalin a organizat o serie de acțiuni violente, între anii 1930 și 1940. Printre acestea, rămâne în istorie Marea Teroare, când peste un milion de oameni au murit. Pe lângă cei decedați, și mai mulți au fost deportați în lagăre de muncă și în Siberia, de unde nu s-au mai întors niciodată. Oricine era suspectat că ar putea amenința poziția lui Stalin era imediat eliminat. Crezând puternic în teoria evoluționistă, Stalin nu a avut nicio constrângere morală ca să lupte pentru supremație, cu orice preț. Oricine era considerat necorespunzător, chiar dacă, în primul rând, pe criterii politice și nu etnice, era omorât fără milă.

Mao Zedong, liderul Partidului Comunist din China, a fost în fruntea țării peste 30 de ani. În timpul regimului său dictatorial, cei care i se opuneau erau omorâți. Măsurile economice greșite, luate pentru accelerarea dezvoltării țării, dar și epurările din timpul Revoluției Culturale au dus la un număr cuprins între 40 și 70 de milioane de morți. Astfel, Mao a fost unul dintre cei mai mari sau poate chiar cel mai mare criminal din istoria omenirii. Cărțile favorite ale acestui individ erau cele ale evoluționiștilor Darwin și Huxley. După moartea a zeci de milioane de oameni, în urma foametei forțate, Mao a spus că țara are atât de mulți oameni, încât își permite să piardă câțiva dintre ei. [3]

Genocidul din Australia a avut loc la doar câteva decenii de la apariția teoriei evoluționiste (lucrarea „Evolution’s Achilles’ Heels”, publicată în octombrie 2014, oferă mai multe detalii despre acest eveniment, în capitolul 8). În această perioadă neagră din istoria Australiei, populația aborigenă a fost decimată, iar corpurile lor au fost trimise în muzeele Europei ca evidențe ale evoluției omului. [4] (Acestea erau considerate organisme intermediare între oameni și maimuțe). Ulterior, comunitățile de aborigeni au cerut guvernelor Australiei și Marii Britanii repatrierea rămășițelor strămoșilor lor, pentru a fi înmormântați conform tradiției. Aceste negocieri s-au purtat în tăcere, din rațiuni de corectitudine politică. În februarie 2008, prim ministrul Australiei, Kevin Rudd, le-a cerut iertare aborigenilor pentru crimele comise împotriva înaintașilor lor. În mare măsură, generațiile actuale de aborigeni sunt formate din persoane de etnii mixte (tați europeni și mame aborigene). La vremea genocidului, s-a considerat că aceștia sunt mai umani decât persoanele care aveau ambii părinți aborigeni. Un inspector care se ocupa de situația aborigenilor a declarat, în anul 1908, că nu ar ezita să despartă un copil de etnie mixtă de mama lui de etnie aborigenă, indiferent cât de mare va fi durerea ei de moment. [5] Folosirea sintagmei „durere de moment” ne arată că aborigenii nu erau considerați pe deplin umani, deci nu puteau experimenta o durere adevărată.

Mulți oameni au încercat să-l distanțeze pe Darwin de consecințele umane ale ideilor sale. Însă Darwin însuși și-a prezentat concepțiile legate de aborigeni, în lucrările sale. El credea că, în viitorul apropiat, rasele civilizate de oameni le vor extermina și le vor înlocui pe cele sălbatice, în întreaga lume (acesta considera că aborigenii sunt rase sălbatice de oameni, care sunt apropiate de anumite maimuțe, precum gorilele). [6]

Bibliografie

[1] Keith, Sir A. , Evolution and Ethics, Putnam, New York, 1947, p. 230

[2] Montefiore, S. , Young Stalin, Weindenfeld & Nicolson, London, 2007, p. 40

[3] The great dying, The Sunday Mail, Brisbane, 2 February 1997, pp. 59-62

[4] Wieland, C. , One Human Family, Creation Book Publishers, Powder Springs, GA; USA, pp. 51-61,2011

[5] Monaghan, D. , The body-snatchers, The Bulletin, 12 November 1991, p. 38

[6] Darwin, C. , The Descent of Man, second edition, John Murray, London, 1887, p. 156