(25) Biblia și arheologia - Dacă noi vom tăcea, pietrele vor striga!

De fiecare dată când se face o descoperire arheologică prin care se rezolvă o aparentă neconcordanță biblică, scepticii sunt dispuși să accepte că au greșit în acel caz. Dar ei continuă să creadă că Biblia conține informații greșite, fără să-i acorde prezumția de nevinovăție și fără să cerceteze temeinic aparentele neconcordanțe. Un exemplu este cel al lui Sargon, un rege asirian despre care ne vorbește profetul Isaia (Isaia 20:1). La un moment dat, criticii Bibliei au susținut că acest rege nu a existat. Apoi însă palatul său a fost găsit la Khorsabad, împreună cu dovezi despre bătălia la care se referă profetul Isaia. În aceeași notă, existența hitiților a fost pusă sub semnul întrebării de către sceptici. Ulterior însă a fost descoperită capitala lor Hadusa, împreună cu alte artefacte și scrieri specifice.

Nu fiecare loc, persoană sau evenimente menționate în Biblie vor fi confirmate de către istorie sau arheologie. Doar o parte dintre artefactele istorice care au existat la acea vreme au supraviețuit până în prezent. În plus, este posibil ca, la unele întrebări, arheologia să nu poată da astăzi un răspuns, dar să fie capabilă să le clarifice în viitor. Trebuie deci să ne ferim să emitem verdicte radicale, bazându-ne pe niște argumente care ar putea fi ușor demontate de noi descoperiri în acest domeniu.

Biblia este susținută de puternice dovezi istorice și arheologice. Există mai multe cărți care analizează în detaliu aceste aspecte. Lucrarea „The Book of Acts in the Setting of Hellenistic History”, scrisă de istoricul Colin J. Hemer, [1] prezintă dovezile arheologice și istorice care susțin acuratețea cărții „Faptele Apostolilor”, carte care oferă cele mai multe detalii istorice din întreg Noul Testament. Mai există o altă carte care „a refuzat” să fie scrisă. Dar, în locul ei, din inima și mintea căutătorului după adevăr, Frank Morison, a apărut o capodoperă care prezintă într-un mod onorabil contextul istoric al învierii lui Isus Hristos: „Who Moved the Stone?”. [2] Multe alte dovezi care atestă acuratețea Bibliei se regăsesc și pe site-ul creation. com, la secțiunea cu articole despre arheologie. (Archaeology Questions and Answers). [3]

Oricâte dovezi arheologice am aduce în sprijinul Bibliei, nu am putea aborda toate întrebările care se ridică. În plus, arheologia, ca și celelalte științe umane, este predispusă erorilor umane. În schimb, mesajul lui Isus Hristos este infailibil. Având în vedere aceste lucruri, putem spune că slava lui Dumnezeu se reflectă și în lucrurile failibile, lipsite de glorie, cum ar fi știința umană (e. g. istoria, genetica, arheologia). Așadar, fiecare descoperire arheologică care susține creștinismul ne arată încă ceva din slava lui Dumnezeu. Dacă noi vom tăcea și dacă nu le vom vorbi oamenilor despre jertfa lui Isus Hristos, atunci pietrele vor striga (Luca 19:40).

Bibliografie:

[1] Colin J. Hemer, The Book of Acts in the Setting of Hellenistic History, Coronet Books Inc. , 1989

[2] Frank Morison, Who Moved the Stone? , Zondervan, 1987

[3] https://creation. com/archaeology-questions-and-answers