(24) Nu noi ți-am dat numele pe care îl porți!

Cu puțin timp înainte de moartea neașteptată a bunicului meu, acesta i-a spus tatălui meu că nu părinții lui i-au dat numele pe care îl poartă, ci Dumnezeu. Bunicii mei s-au înțeles să-i pună un alt nume. Ajuns la locul de înregistrare a noilor născuți, bunicul meu a fost întrebat ce nume îi pune băiatului. În acel moment, Duhul Sfânt i-a amintit bunicului că în biserica din satul său natal, la ora biblică, s-a discutat despre Avram, omul credinței. Apoi, bunicul meu a auzit o voce divină care i-a cerut să îi pună băiatului numele „Avram”.

În jurul vârstei de optsprezece ani, tatăl meu frecventa biserica baptistă din Cuceu. Dintr-o dată, în timpul programului, el a auzit vocea Domnului Isus Hristos care îl chema să facă legământ cu El. Însă ceilalți oameni din biserică nu auziseră această voce. Atunci tatăl meu a răspuns: „Da Isuse, vreau să fiu al Tău!”. Unii membrii ai bisericii nu au înțeles această experiență și au crezut că tatăl meu are halucinații. La scurt timp după acest eveniment, tatăl meu și-a mărturisit credința în Isus Hristos și a încheiat un legământ cu El în apa botezului.

În jurul vârstei de treizeci de ani (aproximativ anul 1986), tatăl meu se ocupa de studiul biblic, în biserica baptistă din Cuceu. Pe calendarul de studiu urmau niște lecții despre Duhul Sfânt. Până în acel moment, în biserica baptistă se vorbise foarte puțin despre Duhul Sfânt. Niciunul dintre membrii bisericii nu înțelegea foarte multe lucruri despre acest subiect. Tatăl meu a împrumutat o carte de la un prieten din biserica penticostală din Jibou și a început să învețe despre Persoana, lucrările, roadele și darurile Duhului Sfânt. Echipat cu aceste cunoștințe, el a finalizat cu succes primul studiu despre Duhul Sfânt din biserica baptistă din Cuceu. Frații baptiști au fost edificați și au avut pentru prima dată ocazia să învețe despre a treia Persoană din Trinitate. Însă tatăl meu a rămas marcat de această experiență.

După ce a început afacerea cu accesorii pentru îngrădit (porți și garduri), tatăl meu a ajuns și în satul Cheud. La finalul ultimei zile de lucru, tata a fost servit cu cina de către acea familie. Atunci a aflat că bunica era foarte bolnavă de mult timp și zăcea la pat. Tatăl meu le-a mărturisit tuturor Evanghelia, i-a îndemnat să se pocăiască și apoi s-a rugat pentru acea muribundă, cerând vindecarea ei, în numele Domnului Isus Hristos. Apoi a plecat de acolo și nu a mai știut nimic despre acea situație. Însă după mai mulți ani, tatăl meu a revenit în Cheud. Acolo l-a întâmpinat o femeie tânără care i-a spus următoarele lucruri: „Bunica aceea pentru care te-ai rugat tu s-a vindecat. Când au văzut această minune, copiii ei s-au pocăit în biserica penticostală. Ei au spus că sunt conștienți de cât de bolnavă era mama lor și că doar Dumnezeu putea să o vindece. Dumnezeu să te binecuvânteze frate Avram, slăvit să fie Dumnezeu, pentru că El lucrează și astăzi!”. Iată cum ceea ce a primit tatăl meu din biserica penticostală (ghidul de studiu despre Duhul Sfânt) s-a întors mai târziu cu rod bogat în aceeași biserică.