text Eseuri crestine

(24) Lot și calea spre dezastru

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Mureșan Cătălin

Istoria lui Lot începe în Haran. El l-a însoțit pe unchiul său Avraam în drumul său înspre țara Canaan (Geneza 12:1-5). După popasul din Egipt, Avraam și Lot s-au reîntors în Canaan. Însă păstorii lui Lot și cei ai lui Avraam s-au certat pentru locurile de pășunat ale turmelor pe care le dețineau. Avraam i-a oferit lui Lot posibilitatea de a alege partea de țară pe care o dorea. Lot a ales pășunile bogate din Valea Iordanului, care se învecinau cu două orașe foarte depravate, Sodoma și Gomora. Câmpia Iordanului era bine udată în întregime și era ca o grădină a Domnului, ca țara Egiptului (Geneza 13:1-13). Faptul că oamenii din Sodoma și din Gomora erau deosebit de răi nu l-a împiedicat pe Lot să aleagă acele terenuri. El a pus accent mai mare pe bogățiile lumești decât pe importanța unui context social sănătos pentru el și familia lui.

Asocierea lui Lot cu Sodoma și Gomora i-a creat doar probleme. Regele Sodomei și alți trei regi din regiunea Babilonului s-au răsculat împotriva regelui Persiei, care stăpânea peste ei de treisprezece ani. Însă acesta din urmă i-a învins pe rebeli și a luat mai mulți prizonieri din Sodoma, printre care se afla și familia lui Lot. Auzind de cele întâmplate, Avraam a adunat o oștire care a recuperat atât prizonierii cât și averile confiscate (Geneza 14:1-16). Mai târziu, Avraam avea să-l scape pe Lot prin intermediul rugăciunii de mijlocire (Geneza 18:16-33). Dumnezeu îl înștiințase pe Avraam că dorește să distrugă Sodoma și Gomora, din cauza răutății locuitorilor și a urâciunilor pe care le practicau acești oameni.

Lot i-a primit pe cei doi îngeri care au venit la Sodoma pentru a vedea starea acestei cetăți. Lot a insistat ca aceștia să-și petreacă noaptea în casa lui, fiind conștient de pericolul la care s-ar expune altfel. Dar bărbații Sodomei au încercat să întrețină relații homosexuale cu cei doi îngeri trimiși din cer. Într-un efort disperat de a-și salva oaspeții, Lot le-a oferit locuitorilor Sodomei pe cele două fete ale lui care erau virgine, pentru a face ce doresc cu ele. Însă cei doi îngeri au salvat situația, lovindu-i pe bărbații Sodomei cu orbire temporară (Geneza 19:1-11).

Îngerii au insistat ca Lot și familia lui să părăsească orașul, deoarece îl vor distruge. Dar când Lot a încercat să-și convingă viitorii gineri, aceștia au crezut că glumește. În dimineața următoare, îngerii i-au însoțit pe Lot, soția și fiicele lui afară din Sodoma. Deși soția lui Lot a părăsit orașul, inima ei a rămas tot acolo. Aceasta a ignorat porunca îngerilor de a nu privi înapoi și a căzut sub pedeapsa lui Dumnezeu, decedând imediat (Geneza 19:12-29).

Lot s-a ascuns într-o peșteră, unde a locuit împreună cu cele două fete ale sale. Acolo, fiicele lui l-au îmbătat și au comis incest cu el. Deși Lot era un om drept (2 Petru 2:7-8), datorită lăcomiei a ajuns să își piardă soția și toată munca de-o viață. Comportamentul imoral al fiicelor lui demonstrează cât de mult au fost acestea influențate de modul de viață din Sodoma.

Fiica cea mare i-a născut un copil pe care l-a numit Moab, în timp ce mezina l-a născut pe Ben-Ami (Geneza 19:30-38). Astfel au apărut moabiții și amoniții, națiuni care le-au cauzat multe probleme evreilor. După câteva sute de ani, femeile moabite i-au sedus pe bărbații israeliți ca să curvească cu ele și să se închine înaintea dumnezeilor lor (Numeri 25:1-3). Însă amoniții i-au învățat pe evrei să se închine lui Moloh și să-și sacrifice copiii (1 Împărați 11:33; Ieremia 32:35).

Iubirea de bani și coabitarea cu oamenii depravați i-au adus lui Lot umilința totală. A sfârșit văduv, în sărăcie și lipsit de demnitate. Îmbuibat de alcool, nici măcar nu a realizat că se culcase cu propriile sale fiice. Cu acea ocazie în care a primit vizita celor doi îngeri, Lot ar fi fost de acord ca fetele lui să fie batjocorite de bărbații din Sodoma. Nu îi păsa deloc de sufletul, de reputația și de demnitatea acestor copile. În astfel de condiții, nici de este de mirare că fetele nu au avut o problemă să se culce cu propriul lor tată, doar pentru a avea urmași. Povestea de viață a acestui om este tragică. Compromisurile pe care le-a făcut frecvent i-au netezit calea spre dezastru.

Cele mai recente resurse scrise - Apologetica

(34) Întoarcerea evreilor din robie și formarea statului Israel
Profetul Ezechiel a făcut o serie de profeții remarcabile, cu referire la întoarcerea poporului Israel din robie și la formarea statului Israel. Evreii au fost în trei robii distincte: robia egiptean... Citeste mai mult >>
(33) Anul Sabatic și veșnicia
La fiecare ciclu de șapte ani, al șaptelea an trebuia să fie un An Sabatic. Pământul rămânea necultivat, iar alimentația oamenilor era asigurată din recolta care creștea de la sine. Proprietarii pămâ... Citeste mai mult >>
(32) Sărbătoarea Corturilor și perioada mileniului
Sărbătoarea Corturilor (Sucot) începea în a cincisprezecea zi a lunii a șaptea. Timp de șapte zile, israeliții locuiau în colibe, ca să-și aducă aminte de locuințele lor vremelnice, în care au locuit... Citeste mai mult >>
(31) Ziua Ispășirii și pocăința rămășiței din Israel (la finalul necazului cel mare)
Ziua Ispășirii (Yom Kippur) avea loc în ziua a zecea a lunii a șaptea, cu cinci zile înainte de Sărbătoarea Corturilor (Levitic 23:27-32). Marele preot intra în Sfânta Sfintelor cu sângele animalului... Citeste mai mult >>
(30) Sărbătoarea Trâmbițelor și răpirea bisericii
Sărbătoarea Trâmbițelor (Anul Nou evreiesc – Roș Hașana) avea loc în prima zi a lunii a șaptea, Tișri (Levitic 23:23-25). Prin sunetul trompetelor, poporul Israel era convocat la o adunare sfântă și... Citeste mai mult >>
(29) Sărbătoarea Săptămânilor și Ziua Cincizecimii
Sărbătoarea Săptămânilor (Levitic 23:15-22) sau Rusaliile (Ziua Cincizecimii) se ținea la cincizeci de zile după Sabatul Paștelui, în luna Sivan. Prin această sărbătoare I se aduceau mulțumiri lui Du... Citeste mai mult >>
(27) Sărbătoarea Azimilor și Pâinea vieții
Sărbătoarea Azimilor (Levitic 23:6-8) dura șapte zile, începând cu prima zi după Paște – adică din a cincisprezecea zi a lunii Nisan până în a douăzeci și una zi. În această perioadă, evreii trebuiau... Citeste mai mult >>
(28) Sărbătoarea Primelor Roade și învierea lui Isus Hristos
Sărbătoarea Primelor Roade (Levitic 23:9-14) marca începutul secerișului orzului, prima cereală coaptă a anului. Un snop de orz era legănat înaintea Domnului, în semn de mulțumire pentru secerișul ca... Citeste mai mult >>
(23) Perspectivă profetică asupra hainelor preoților
Hainele preoților mărturisesc despre Isus Hristos (Exod 28:1-43; 39:1-43). Sunt folosite patru culori, asociate cu imaginea Mântuitorului din Evanghelii: purpuriu (regele - Matei), stacojiu (slujitor... Citeste mai mult >>
(24) Sărbătorile iudaice și semnificația lor profetică
Sărbătorile iudaice au oferit un cadru în care israeliții comunicau cu Dumnezeu, își rezolvau problema păcatelor și meditau la legea Lui. Dacă legea lui Dumnezeu a stat la baza legământului iudaic, p... Citeste mai mult >>