(24) Învierea lui Isus Hristos - mărturia „oamenilor noi”

Isus Hristos are un impact radical în viețile oamenilor. Cei ce se întâlnesc cu El se transformă în oameni noi. Există mulți oameni așa-ziși buni, care fac fapte morale sau alte lucruri bune, care nu au vicii vizibile dar care totuși, indiferent cât de departe merg cu unele fapte bune, rămân robi ai altor păcate. Așa cum afirmă și C. S. Lewis, [1] Isus Hristos nu este interesat de oamenii buni pentru că ei sunt buni. Putea să le dea un context social, educațional, familial care să afecteze aceste lucruri frumoase de care se bucură. Dacă ei nu-L caută pe Dumnezeu, în final toate aceste calități naturale se vor risipi. Va rămâne doar omul împreună cu adevăratele lui intenții, fără contextul social și psihologic în spatele căruia se ascunde. Isus Hristos este interesat ca orice persoană să devină un om nou. Toți cei care iau în calcul costul creștinismului, când aleg să devină creștini, sunt conștienți că Mântuitorul nu se mulțumește să cârpească unele lucruri din viața lor. Ei trebuie să-i predea Lui tot eul lor. Isus Hristos face un alt plan, o altă arhitectură, pentru a transforma cocioaba vieții omului într-un palat, pentru că El vine să locuiască acolo. Simpla îmbunătățire a vieții omului nu înseamnă eliberare de păcate. Dar mântuirea schimbă radical viețile oamenilor. Isus Hristos s-a smerit și a devenit om ca să transforme creaturile Lui în adevărați fii de Dumnezeu. Nu doar să producă oameni vechi mai buni, ci să producă un nou fel de oameni, care seamănă cu El.

Primii creștini s-au confruntat cu împărăția întunericului, care era reprezentată de cezarii romani. Istoricul Will Durant admite că „nu există spectacol mai grandios în istoria umanității decât priveliștea creștinilor, puțini la număr, batjocoriți și oprimați de o succesiune de împărați; creștini care duc toate greutățile cu o tenacitate neînfrântă, care sunt tot mai mulți pe zi ce trece, instaurează ordinea în timp ce dușmanul lor sporește haosul, luptă cu cuvântul contra sabiei, cu speranța împotriva brutalității, ajungând în cele din urmă să învingă cel mai puternic stat cunoscut în istorie. Cezar și Hristos s-au întâlnit în arenă, și Hristos a învins”. [2]

Mulți oameni din diferite medii sociale și cu diferite personalități, bogați și săraci, raționali și emoționali, bărbați și femei, educați sau mai puțin educați, mărturisesc că Isus Hristos le-a schimbat radical viața. Astfel, ei au devenit oameni noi, au fost eliberați de păcate și au primit putere să își trăiască altfel viața. Trezirile spirituale din ultimele secole au dus la reformarea gândirii umane și la abolirea sclaviei. Atunci când societatea politică sau biserica oficială au dorit să manipuleze populația, Isus Hristos a ridicat reformatori care să facă lumină în întuneric și să separe adevărul de minciună. După ce Cuvântul lui Dumnezeu a devenit disponibil și pentru laici, mulți oameni au fost atinși de Isus Hristos, s-au reformat și au influențat în bine întreaga societate umană.

Persecuțiile împotriva creștinilor, din afara bisericii (la nivel global în primele trei secole, astăzi în unele locuri în lume), dar și corupția din interiorul unor biserici reprezintă tot atâtea motive pentru care unii au crezut că vor putea distruge creștinismul. Progresul științei și apariția altor religii le-au dat speranțe unora că ideologia creștină va dispărea. Prima dezamăgire a fost în ziua învierii lui Isus Hristos. Moartea nu L-a putut ține. Și, de atunci, într-un anumit sens, învierea se repetă mereu și mereu. Când unii oameni cred că au reușit să îngroape creștinismul și să-i nimicească pe creștini, aceștia află instant că este mai viu decât înainte, că a izbucnit cu mai mare forță în alt loc. Persoane la care nu s-ar aștepta, în locuri și momente total nepotrivite din punctul lor de vedere, învie la o nouă viață împreună cu Isus Hristos (cei care se convertesc la creștinism în țările islamice, unde persecuțiile sunt crunte). În sens primar și istoric, învierea Mântuitorului este un eveniment unic în istorie. Dar, în alt sens, învierea este un eveniment repetitiv și verificabil, mărturie fiind viețile schimbate ale multor persoane. Duhul Sfânt face din fiecare credincios un alt Hristos. Astfel, Mântuitorul trăiește multe vieți în fiecare generație.

Francis S. Collins, medic și doctor în chimie, a fost desemnat ca lider al Proiectului Genomului Uman, care a decodat cu succes cele trei miliarde de gene ale ADN-ului uman. În prima parte a vieții sale, Collins a fost un ateu convins. Însă credința unora dintre pacienții săi foarte grav bolnavi l-a determinat să cerceteze lucrurile spirituale. Analizând cu atenție istoria, el a fost impresionat de dovezile care atestă existența, moartea și învierea lui Isus Hristos. Trecerea de la ateism la creștinism a fost o chestiune dificilă, pentru acest mare om de știință. Însă Duhul lui Dumnezeu l-a cercetat și l-a condus la credința într-un Dumnezeu „de o bunătate și sfințenie infinite”, în contrast cu egoismul, neajunsurile și mândria sa. În cartea sa, „Limbajul lui Dumnezeu”, [3] Collins afirmă că răstignirea și învierea lui Isus Hristos oferă și altceva … refacerea legăturii omului păcătos cu Dumnezeu: „Dorința mea de a mă apropia de Dumnezeu a fost blocată de propria-mi mândrie și păcătoșenie, care erau, la rândul lor, consecința inevitabilă a propriei mele dorințe egoiste de a deține controlul lucrurilor … Acum răstignirea și învierea au apărut ca soluția convingătoare pentru prăpastia care s-a căscat între Dumnezeu și mine, o prăpastie peste care prin persoana lui Isus Hristos putem crea acum o punte”. Iată ce poate face Isus Hristos cel înviat.

Bibliografie:

[1] C. S. Lewis, Creștinismul redus la esențe, Societatea Misionară Română, 1987

[2] Will Durant, The Story of Civilization, Part III: Caesar and Christ. New York: Simon & Schuster, 1944, p. 652

[3] Francis S. Collins, Limbajul lui Dumnezeu, 2009