text Eseuri crestine

(23) Despre iertarea păcatelor

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Mureșan Cătălin

Iertarea păcatelor poate fi acordată doar de către Dumnezeu (Isaia 44:6). Prin Dumnezeu înțelegem o Ființă care se exprimă în trei Persoane: Tatăl, Fiul (Isus Hristos) și Duhul Sfânt. Aceste Persoane au aceeași natură, aceleași scopuri, dar roluri diferite. Păcatul este o ofensă adusă, în primul rând, la adresa lui Dumnezeu. Biblia ne confirmă, în repetate rânduri, că doar Dumnezeu poate ierta păcatele. Nici iudeii și nici primii creștini nu și-au arogat niciodată asemenea drepturi. În Psalmul 51:4, împăratul David își recunoaște crima și adulterul. Când a premeditat moartea lui Urie și s-a culcat cu soția lui, David a păcătuit împotriva acestor oameni. Însă dincolo de acest aspect, el a recunoscut că întâi a păcătuit împotriva lui Dumnezeu și că faptele lui L-au ofensat în primul rând pe Dumnezeu. Dumnezeu este Sfânt, El nu poate să păcătuiască și El urăște păcatul. Iar David a fost nevoit să-și mărturisească păcatele, în primul rând înaintea lui Dumnezeu. Nici profeții Vechiului Testament nu aveau dreptul să le ierte oamenilor păcatele. Ezechiel ne arată că rolul pe care Dumnezeu i l-a dat este doar acela de a-i înștiința pe oameni cu privire la starea lor, pentru a le oferi șansa să se întoarcă la Dumnezeu și să fie iertați (Ezechiel 3:17-21).

Noul Testament aduce în prim plan Persoana lui Isus Hristos. El are capacitatea de a face tot ceea ce poate face Tatăl (învie morții, judecă lumea - Ioan 5:19-23), pentru ca toți să-L cinstească pe Fiul la fel cum Îl cinstesc și pe Tatăl. De aceea, nu este de mirare că Isus Hristos are capacitatea de a ierta păcatele oamenilor. În plus, El poate face asta în calitate de Mântuitor (fără vărsare de sânge nu există iertare – Evrei 9:22; prin sângele Lui avem iertarea păcatelor – Efeseni 1:7). Isus Hristos își arogă acest prerogativ în cazul slăbănogului pe care l-a vindecat (Marcu 2:8-11), al femeii păcătoase (Luca 7:47-50) și al tâlharului de pe cruce (Luca 23:32-43).

Anumite texte biblice ar putea sugera că și oamenii pot primi mandatul de a ierta păcatele altora. În Matei 18:18, li se spune ucenicilor că ceea ce vor lega pe pământ va fi legat în cer, iar ceea ce vor dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. În Ioan 20:23, textul pare și mai clar, deoarece Isus Hristos le spune ucenicilor următoarele lucruri: „Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ține, vor fi ținute”. Există câteva principii de interpretare a Bibliei, de care ar trebui să ținem cont atunci când analizăm un text: contextul în care anumite afirmații sunt rostite, analiza tuturor textelor biblice care abordează tema respectivă.

Nicăieri, în Biblie, nu se mai spune că vreo ființă umană ar avea prerogativul de a ierta păcatele. Nici apostolii nu au înțeles în acest mod cuvintele Domnului Isus. De aceea, în lucrările pe care le-au făcut, apostolii niciodată nu și-au arogat dreptul de a ierta păcatele. În Faptele Apostolilor 10:42-43, Petru mărturisește că Isus Hristos le-a poruncit să ducă mai departe mesajul Evangheliei, mesaj care specifică faptul că iertarea păcatelor se primește prin credința în Isus Hristos. În același mod, apostolul Pavel ne învață, în Faptele Apostolilor 13:38-39, că iertarea păcatelor se poate realiza doar în baza jertfei lui Isus Hristos. Având în vedere aceste aspecte, este corect să privim la contextul larg în care Mântuitorul a făcut afirmațiile din Matei 18:18 și Ioan 20:23. Mandatul ucenicilor este vestirea Evangheliei. Astfel, oamenii sunt conștientizați de starea lor de păcat și de jertfa lui Isus Hristos, care poate reface relația dintre ei și Dumnezeu. În baza jertfei și învierii lui Isus Hristos se poate obține, prin credință și pocăință, iertarea păcatelor. În acest sens, ucenicii puteau ierta sau ține păcatele oamenilor. La auzul Evangheliei, oamenii aveau șansa de a crede în Isus Hristos și astfel ajungeau să fie iertați. Pe de altă parte, textul din Matei 18:18-20 poate fi interpretat și altfel. În Efeseni 6:12, apostolul Pavel ne spune că noi nu avem de luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva unor forțe demonice care sunt în locurile cerești. Dacă noi ne vom ruga cu credință, dacă ne vom sfinți și vom lupta cu răutatea din ființele noastre, dacă noi vom spune numai adevărul, atunci, prin puterea Duhului Sfânt, îl vom lega pe Satan. Dumnezeu nu va lăsa ca forțele demonice (din locurile cerești) să zădărnicească lucrările pe care le facem noi pentru El, pe pământ. Avem deci posibilități imense alături de Dumnezeu.

Fecioara Maria, papa de la Roma sau sfinții care au murit nu ne pot ierta păcatele. Nici biserica nu are această autoritate. Biserica trebuie să vestească Evanghelia, să se roage pentru cei care încă sunt în viață și să lase în seama lui Dumnezeu lucrurile care stau doar în puterea Lui.

Cele mai recente resurse scrise - Apologetica

(34) Întoarcerea evreilor din robie și formarea statului Israel
Profetul Ezechiel a făcut o serie de profeții remarcabile, cu referire la întoarcerea poporului Israel din robie și la formarea statului Israel. Evreii au fost în trei robii distincte: robia egiptean... Citeste mai mult >>
(33) Anul Sabatic și veșnicia
La fiecare ciclu de șapte ani, al șaptelea an trebuia să fie un An Sabatic. Pământul rămânea necultivat, iar alimentația oamenilor era asigurată din recolta care creștea de la sine. Proprietarii pămâ... Citeste mai mult >>
(32) Sărbătoarea Corturilor și perioada mileniului
Sărbătoarea Corturilor (Sucot) începea în a cincisprezecea zi a lunii a șaptea. Timp de șapte zile, israeliții locuiau în colibe, ca să-și aducă aminte de locuințele lor vremelnice, în care au locuit... Citeste mai mult >>
(31) Ziua Ispășirii și pocăința rămășiței din Israel (la finalul necazului cel mare)
Ziua Ispășirii (Yom Kippur) avea loc în ziua a zecea a lunii a șaptea, cu cinci zile înainte de Sărbătoarea Corturilor (Levitic 23:27-32). Marele preot intra în Sfânta Sfintelor cu sângele animalului... Citeste mai mult >>
(30) Sărbătoarea Trâmbițelor și răpirea bisericii
Sărbătoarea Trâmbițelor (Anul Nou evreiesc – Roș Hașana) avea loc în prima zi a lunii a șaptea, Tișri (Levitic 23:23-25). Prin sunetul trompetelor, poporul Israel era convocat la o adunare sfântă și... Citeste mai mult >>
(29) Sărbătoarea Săptămânilor și Ziua Cincizecimii
Sărbătoarea Săptămânilor (Levitic 23:15-22) sau Rusaliile (Ziua Cincizecimii) se ținea la cincizeci de zile după Sabatul Paștelui, în luna Sivan. Prin această sărbătoare I se aduceau mulțumiri lui Du... Citeste mai mult >>
(27) Sărbătoarea Azimilor și Pâinea vieții
Sărbătoarea Azimilor (Levitic 23:6-8) dura șapte zile, începând cu prima zi după Paște – adică din a cincisprezecea zi a lunii Nisan până în a douăzeci și una zi. În această perioadă, evreii trebuiau... Citeste mai mult >>
(28) Sărbătoarea Primelor Roade și învierea lui Isus Hristos
Sărbătoarea Primelor Roade (Levitic 23:9-14) marca începutul secerișului orzului, prima cereală coaptă a anului. Un snop de orz era legănat înaintea Domnului, în semn de mulțumire pentru secerișul ca... Citeste mai mult >>
(23) Perspectivă profetică asupra hainelor preoților
Hainele preoților mărturisesc despre Isus Hristos (Exod 28:1-43; 39:1-43). Sunt folosite patru culori, asociate cu imaginea Mântuitorului din Evanghelii: purpuriu (regele - Matei), stacojiu (slujitor... Citeste mai mult >>
(24) Sărbătorile iudaice și semnificația lor profetică
Sărbătorile iudaice au oferit un cadru în care israeliții comunicau cu Dumnezeu, își rezolvau problema păcatelor și meditau la legea Lui. Dacă legea lui Dumnezeu a stat la baza legământului iudaic, p... Citeste mai mult >>