(23) Creația perfectă a lui Dumnezeu (originea dietei carnivore)?

Conform Bibliei, dieta inițială (atât pentru oameni cât și pentru animale) a fost vegetariană (Geneza 1:29-30). Biblia nu explică modul în care unele creaturi au devenit carnivore. Este însă evident că, după ce creația a fost terminată (Geneza 2:1-3), Dumnezeu nu a mai făcut alte creaturi care să fie carnivore. În continuare, voi prezenta două ipoteze în legătură cu modul în care a apărut dieta carnivoră pe pământ.

Întrucât Dumnezeu a prevăzut apariția răului în lume, El a pus în ADN-ul creaturilor informație genetică care să le permită dezvoltarea trăsăturilor și mecanismelor de atac și apărare, necesare într-o lume blestemată din cauza păcatului. După căderea în păcat, aceste gene s-au activat, pentru a le permite creaturilor să facă față noilor condiții de mediu. Din punct de vedere științific, această teorie este foarte posibilă. Fiecare organism multicelular are un mecanism de activare/dezactivare a informației genetice. De exemplu, organismul uman începe de la o singură celulă (un ovul fecundat de un spermatozoid), numită zigot. Zigotul are, în ADN-ul său, toate instrucțiunile de care este nevoie pentru dezvoltarea fătului. Pe măsură ce embrionul crește, diferite celule se specializează pentru diferite funcții. Deși toate instrucțiunile pentru specializarea celulelor sunt disponibile, doar o parte din instrucțiuni se execută, în timp ce restul sunt dezactivate. Rezultatul acestor operații este că celulele de un anumit tip vor executa doar instrucțiuni corespunzătoare funcției lor specifice (e. g. celulele specializate pe sistemul nervos vor executa doar instrucțiuni corespunzătoare acestei funcții; aceste celule au, în ADN-ul lor, și instrucțiuni specifice altor funcții, dar acestea sunt dezactivate). În altă ordine de idei, există și alte mecanisme de activare/dezactivare la nivel celular. Epigenetica studiază mecanismele biologice care pot porni și stopa expresia genelor. În ADN-ul uman există câteva zeci de mii de gene. Genele sunt secvențe specifice de baze care oferă instrucțiuni pentru producerea de proteine corespunzătoare diverselor funcții ale organismului. Stilul nostru de viață (ce mâncăm, cât de des facem sport, unde locuim, cu cine interacționăm, starea noastră psihică) poate determina ca anumite gene să fie activate/dezactivate. De asemenea, modul nostru de viață poate provoca modificări chimice asupra unor gene care se vor transforma după un anumit timp. În plus, în unele boli precum cancerul sau Alzheimer, anumite gene vor fi schimbate, alterate. Așadar, în timp ce genetica tradițională descrie modul în care secvențele ADN din genele noastre sunt transmise de la o generație la alta, epigenetica descrie modul în care genele sunt folosite. Dacă Creatorul a fost capabil să proiecteze diverse mecanisme de activare/dezactivare a informației, dacă și mediul înconjurător are un cuvânt de spus în modul în care sunt folosite genele, atunci este foarte rezonabil să credem că acest Creator a putut să activeze/dezactiveze anumite informații genetice, după căderea în păcat.

Alți cercetători spun că, înainte de căderea omului în păcat, multe dintre structurile de atac/apărare ale carnivorelor au fost utilizate pentru un stil de viață vegetarian. De exemplu, păianjenii își utilizează pânza pentru a prinde insecte și alte vietăți cu care se hrănesc. Dar există și păianjeni care își folosesc pânzele ca să adune polen pentru hrană. Acest lucru poate fi un indiciu legat de rolul pânzei de păianjen, înainte ca Adam să păcătuiască. [1] Tot astfel, păianjenul Bagheera kiplingi, din America Centrală, este un veritabil păianjen vegetarian, hrănindu-se cu vârfurile frunzelor unor arbuști de salcâm, numite Beltian Bodies. [2] În altă ordine de idei, unele comportamente pot fi învățate. Unele animale se pot adapta la o dietă care nu este specifică soiului lor. Există lei care nu se hrănesc cu carne[3] și vaci care se hrănesc cu pui. [4] După ce natura a căzut sub blestemul păcatului, unele animale și-au folosit anumite structuri de care dispuneau în scop de atac. Ele s-au simțit nevoite să procedeze astfel din mai multe motive. În primul rând, blestemul care a căzut pe unele animale (Geneza 3:14) le-ar fi putut afecta abilitatea de a sintetiza anumite componente proteice esențiale din plantele pe care le mâncau înainte. În acest caz, acele animale au trebuit să vâneze alte creaturi care conțineau nutrienții respectivi. În al doilea rând, odată cu blestemul care a căzut peste pământ (Geneza 3:17-18), plantele și-ar fi putut pierde valoarea nutrițională de care aveau nevoie animalele care se hrăneau cu ele. În aceste condiții, acele animale, nemaiputând supraviețui doar cu plante, au început să mănânce creaturile pe care le puteau vâna și care conțineau nutrienții de care aveau nevoie.

Dumnezeu ne promite că întreaga creație va fi restaurată și că nu vor mai exista tendințe carnivore la nicio creatură (Isaia 65:25). În opinia mea, o dietă cât mai apropiată de cea edenică ne poate aduce beneficii imense pentru sănătatea noastră. Dacă ne dorim o lume mai bună, în care animalele să nu mai sufere atât, putem face ceva pentru asta: să încercăm să ucidem cât mai puține animale pentru a ne hrăni. Cu siguranță, Dumnezeu a lăsat în natură alte mijloace pentru a ne asigura vitaminele și mineralele necesare. Acest lucru nu reprezintă o cerință pentru mântuire sau pentru a fi creștin, însă reprezintă o adâncă înțelegere a minții și inimii Creatorului nostru. La început, Dumnezeu nu a intenționat să ucidem animale pentru a le mânca. De fapt, evoluționismul este ideologia care merge pe ideea de competiție pentru supraviețuire. În final, natura nu este mama noastră, așa cum susțin panteiștii. Putem să îi acordăm naturii respectul cuvenit, fiind însă conștienți că nu are autoritate asupra noastră.

Bibliografie

[1] Pollen-eating spiders, Creation 22(3): 5,2000

[2] Catchpoole, D. , Vegetarian spider, Creation 31(4): 46,2009

[3] Catchpoole, D. , The lion that wouldn’t eat meat, Creation 22(2): 22-23,2000

[4] Carnivorous cow, Creation 29(4): 7,2007