În această secțiune, voi aborda câteva aspecte care țin de moralitatea lui Dumnezeu față de creația Sa. O parte dintre ideile prezentate în acest capitol sunt preluate de la diverși cercetători creaționiști. [1] Biblia afirmă că, după ce a creat toate lucrurile, Dumnezeu s-a uitat la creația Sa și a declarat că este foarte bună (Geneza 1:31). În aceste condiții, unii s-ar putea întreba dacă modelul biblic creaționist este compatibil cu niște realități dureroase de pe pământ precum: existența otravei, a germenilor patogeni, durerea animalelor, originea dietei carnivore. Răspunsul la această dilemă este că toată creația a fost afectată de neascultarea omului. Moartea a fost introdusă în lume prin păcatul comis de Adam (Geneza 2:17,3:17-19; Romani 5:12). Întrucât Adam avea autoritate peste tot pământul, pedeapsa care a căzut peste el a adus un blestem și peste lucrurile pe care le avea în stăpânire. Isus Hristos ne-a promis că va veni o vreme când El va face toate lucrurile noi și va elimina durerea și moartea de pe pământ (Apocalipsa 21:1-5). Până atunci însă, cu înțelepciunea pe care ne-o poate da Dumnezeu, noi avem posibilitatea să ne îmbunătățim calitatea vieții și să facem o lume mai bună.
Conceptul de otravă este strâns legat de cantitate. Doza determină gradul de toxicitate. Unele otrăvuri pot avea beneficii dacă sunt consumate în cantități mici. De exemplu, unele toxine ale plantei degețel-roșu, în cantități reduse, pot ameliora aritmiile, la pacienții cu probleme de inimă. În altă ordine de idei, chiar și lucrurile care sunt considerate ca fiind bune pot acționa ca adevărate otrăvuri în cantități nepotrivite (e. g. oxigenul, apa, căldura și radiațiile solare etc.). Înainte de căderea omului în păcat, nivelul de toxine a fost suficient de scăzut ca să nu existe toxicitate. Însă după căderea omului în păcat, mai multe plante au pierdut controlul sintezei unor substanțe ce au ajuns să se acumuleze la niveluri care cauzează toxicitate. Acest lucru s-a întâmplat din cauza unor mutații ce au eliminat informațiile care ajutau plantele să controleze sinteza acestor substanțe. Dincolo de aceste aspecte, și noi, oamenii, otrăvim foarte mult mediul înconjurător. Gradul de poluare a aerului crește din cauza tăierii pădurilor, a fumatului, a industrializării excesive și a folosirii de mijloace de transport poluante. Fiecare dintre noi putem să ajutăm mediul înconjurător plantând un copac, renunțând la fumat sau mergând pe jos sau cu bicicleta, în loc să folosim mașinile (care sunt surse majore de poluare) și atunci când nu avem neapărată nevoie de ele. De regulă, lucrurile pe care le facem pentru mediul înconjurător se întorc în favoarea sau împotriva noastră, mai devreme sau mai târziu. Iată o modalitate de a face o lume mai bună. Să nu producem mai multă otravă decât există deja pe pământ.
Germenii patogeni reprezintă un grup de microbi care, odată pătrunși în organism, pot determina o serie de boli. Există două categorii mari de germeni: bacteriile și virușii. În acord cu ceea ce spune Geneza, noi credem că, inițial, microbii au îndeplinit funcții benefice și că, după căderea în păcat, unii dintre ei au început să cauzeze probleme oamenilor și mediului înconjurător.
Bacteriile sunt structuri procariote, unicelulare și sunt răspândite în toate mediile (apă, aer, sol) precum și în organismele vii. Conform cercetărilor științifice, aproximativ 8% dintre bateriile descoperite pot cauza boli. [2] Sistemul digestiv al oamenilor este populat cu sute de specii de bacterii care interacționează în acest mediu. [3] De fapt, în întregul corp uman există, aproximativ, câte 10 bacterii pentru fiecare celulă din organism. În intestine, unele bacterii cu funcții benefice reprezintă surse de nutrienți, iar altele descompun deșeurile alimentare. De exemplu, Escherichia coli (E. coli) este o bacterie frecvent întâlnită în intestin. Majoritatea tulpinilor de E. coli sunt inofensive. Unele pot produce vitamina K2, iar altele împiedică bacteriile dăunătoare să invadeze intestinul. Mai mult, microbii au un rol vital în distribuția și reciclarea substanțelor nutritive pentru organismele vii, pe întreaga planetă. [4] De asemenea, unele bacterii au relații de simbioză cu alte plante sau animale. Există câteva exemple interesante, în acest sens. În primul rând, atmosfera noastră este foarte bogată în azot. Însă o mare parte din acest element nu poate fi folosit în natură, din cauza legăturilor puternice dintre atomii moleculei de azot. Specia de bacterii Rhizobium trăiește în celulele rădăcinilor plantelor, unde transformă azotul atmosferic în amoniac și apoi le furnizează plantelor compuși organici azotați. Plantele, la rândul lor, le furnizează bacteriilor compuși organici rezultați în urma procesului de fotosinteză. Această relație dintre plante și specia de bacterii Rhizobium este o formă de simbioză, prin care fiecare partener benecifiază de faptul că trăiește cu celălalt partener. În al doilea rând, cianobacteriile din oceane (algele albastre-verzi, din regnul Monera) produc oxigen disponibil ființelor vii, în urma procesului de fotosinteză. Deoarece cantitățile de cianobacterii sunt uriașe, acestea pot elibera chiar mai mult oxigen decât toate plantele verzi de pe pământ. În al treilea rând, alte categorii de bacterii au rolul de a descompune materia vegetală moartă și cadavrele animalelor acvatice. În cele din urmă, un alt parteneriat interesant este relația simbiotică pe care calamarul hawaian bobtail o are cu bacteriile bioluminescente, care locuiesc într-un organ din mantaua calamarului. [5] Bacteriile sunt hrănite cu o soluție de zahăr și aminoacizi de către calamar și, în schimb, ascund silueta acestuia de prădătorii care înoată noaptea pe sub el (această metodă de camuflaj este un exemplu de contra-iluminare).
Există și bacterii care cauzează numeroase boli precum tuberculoza, lepra sau holera. Holera este o boală intestinală care poate fi contractată prin mâncare sau apă contaminată. Holera poate produce diaree foarte severă, deshidratarea organismului și alte complicații, în stadiile mai avansate ale bolii. Forma cea mai virulentă a maladiei poate cauza chiar moartea, la scurt timp după infecție. Holera este cauzată de bacteria Vibrio cholerae, care poate produce diverse toxine. Este interesant faptul că majoritatea speciilor acestei bacterii se regăsesc în oceane, unde nu produc daune. Din contră, acestea participă la descompunerea chitinei, principala componentă a învelișului exterior dur sau a exoscheletului unor creaturi marine (precum crabii, creveții sau homarii). Fără ajutorul acestor bacterii, oceanele și plajele ar conține miliarde de fragmente din exoscheletele creaturilor marine. Prin descompunerea chitinei, se eliberează în ocean o serie de nutrienți (precum azotul sau carbonul). Așadar, unele componente ale bacteriei Vibrio cholerae care sunt toxice pentru intestinele oamenilor sunt utilizate la descompunerea chitinei. Este foarte probabil că, înainte de căderea în păcat, bacteriile de tipul Vibrio cholerae locuiau doar în medii în care își puteau exercita rolurile benefice (i. e. în oceane). Însă după căderea în păcat, aceste bacterii s-au răspândit și în alte locuri, producând daune. Mai mult, unele tulpini ale bacteriei Vibrio cholerae care cauzează holera au suferit mutații. S-a observat că ADN-ul lor a fost modificat (probabil, de anumiți viruși) pentru a produce toxine. Însă alte tulpini ale aceleiași bacterii nu au aceste schimbări la nivel de ADN și nu sunt toxice. Un alt exemplu relevant, în legătură cu mutațiile la nivel de ADN, este cel al germenului de lepră. Forma care cauzează boala, Mycobacterioum leprae, a pierdut mai mult de 2000 de gene, adică în jur de un sfert din genomul său. [6] Nu în ultimul rând, o altă bacterie care a suferit mutații este Escherichia coli (E. coli). În mod normal, fiecare persoană are în intestinul ei milioane de bacterii E. coli care ajută la procesul de digestie, deci nu sunt deloc dăunătoare. Există însă tulpini de E. coli modificate de viruși la nivel de ADN (tulpinile unei specii de bacterii sunt asemenea unor subspecii care diferă foarte puțin una de alta). Aceste tulpini au în genomul lor secvențe de ADN introduse de viruși. Având genomul modificat, tulpinile respective produc substanțe toxice.
Virușii sunt entități infecțioase, parazite intracelular, mult mai mici decât bacteriile. Aceștia nu reprezintă entități vii, pentru că nu sunt formați din celule și nu se pot divide pe cont propriu. Un virus conține ADN sau ARN și poate penetra o anumită celulă din organism, injectându-i propriul material genetic. Ulterior, când se divide, celula ajunge să realizeze copii ale virusului respectiv. În acest fel, virusul distruge celula gazdă și se răspândește în organism. Mulți viruși nu sunt asociați cu vreo boală. Alții produc simptome atât de ușoare că nici măcar nu sunt detectați. Dar există și viruși care produc boli precum gripa, hepatita acută virală, rujeola sau SIDA. Precum în situația bacteriilor, cei mai dăunători viruși au apărut după căderea omului în păcat și s-au dezvoltat din viruși care nu cauzau boli. [7] În cazul virusului HIV, cele mai periculoase tulpini ale virusului sunt și cele mai puțin rezistente, deci nu supraviețuiesc la fel de mult precum tulpinile mai slabe. [8] Putem deduce care erau rolurile virușilor înainte de căderea omului în păcat, dacă analizăm funcțiile pe care le au aceștia în zilele noastre. Printre altele, virușii ajută la păstrarea fertilității solului, la reglarea gazelor din atmosferă sau la menținerea apei curate. [9] Ca și majoritatea bacteriilor, o mare parte dintre viruși au funcții benefice, susținând ecosistemul de pe planeta noastră.
Toate entitățile de pe pământ trăiesc într-un ecosistem în care colaborează și depind unele de altele. Dumnezeu dorește să vedem că El a pus accent pe relații atunci când a creat vietățile de pe planeta noastră. Și Dumnezeu ne învață că noi depindem unii de alții și, în ultimă instanță, toți depindem de El. Căci în El avem viața, mișcarea și ființa (Faptele Apostolilor 17:28). Păcatul lui Adam a afectat, în diverse moduri, toate entitățile de pe pământ. Deși Hristos a plătit prețul pentru păcatele noastre, efectele blestemului din grădina Eden (asupra pământului, a animalelor și a naturii umane) se văd încă și astăzi. Cu toate acestea, revoluția științifică pornită după reforma protestantă, când Isus Hristos i-a înzestrat pe unii dintre cercetători cu o parte din cunoștința pe care a pierdut-o Adam, după căderea în păcat, ne-a dat posibilitatea să dezvoltăm mijloace de apărare împotriva celor mai periculoși germeni patogeni (i. e. antibiotice pentru contracararea bacteriilor și vaccinuri în lupta cu virușii). În plus, de unii dintre acești microbi ne putem feri prin igienă, sport și alimentație. Dumnezeu ne-a înzestrat cu un sistem imunitar care, dacă îl stimulăm în mod corespunzător, făcând mișcare și mâncând sănătos, ne poate proteja de cele mai multe dintre aceste maladii. Nu în ultimul rând, analizând beneficiile bacteriilor și virușilor ne putem imagina rolurile pe care aceste entități le aveau înainte de căderea omului în păcat. Se fac multe investigații pentru a folosi funcțiile benefice ale acestor entități în lupta cu anumite boli. Probioticele sunt așa-numitele bacterii bune care alcătuiesc flora benefică a organismului. În corpul nostru trăiesc câteva sute de astfel de tulpini de bacterii. Aceste microorganisme se regăsesc la nivelul pielii, tractului uro-genital, căilor respiratorii superioare, cavității bucale și, în mare măsură, la nivel intestinal. Rolul probioticelor este foarte important: creează un filtru intestinal protector împotriva microbilor neprietenoși, țin infecțiile din organism la distanță, previn tulburările gastrointestinale, reglează tranzitul intestinal și ameliorează simptomele de colon iritabil. De asemenea, probioticele sunt implicate în sinteza mai multor vitamine din clasa B, a acidului folic. Acestea joacă un rol important în detoxifierea organismului prin eliminarea substanțelor nocive precum amoniacul sau colesterolul. Există multe produse care conțin probiotice și pot fi administrate pentru îmbunătățirea sistemului digestiv și pentru echilibrarea sistemului imunitar. Mai există și teorii care susțin că oamenii trebuie să fie expuși la microbi încă de mici pentru a evita unele boli alergice, afecțiunile inflamatorii intestinale și chiar unele maladii autoimune. În final, există și investigații pentru a determina rolurile pe care bacteriile le pot avea în lupta cu anumite boli precum cancerul. [10]
Ca și cum bolile produse de către germenii patogeni nu ar fi suficiente, și noi, oamenii, ne expunem, din proprie inițiativă, la o altă serie de boli, foarte periculoase pentru sănătatea și chiar pentru viața noastră. Modelul creaționist ne învață să folosim lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat în momente, modalități sau măsuri pe care El ni le recomandă. De exemplu, Dumnezeu a inventat sexul și pentru plăcere, nu doar pentru reproducere. Însă Isus Hristos ne amintește că, încă din Grădina Edenului, Dumnezeu a intenționat ca oamenii să se bucure de sex, în cadrul căsătoriei și cu un singur partener de sex opus (Matei 19:1-12). Mulți oameni iau în derâdere aceste reguli divine, nefiind conștienți de prețul pe care îl pot plăti dacă Îl sfidează pe Dumnezeu. Momentan, există peste douăzeci de tipuri de infecții cu transmitere sexuală. Acestea sunt cauzate de diverse bacterii (chlamydia, gonoree, sifilis), paraziți (tricomonaza) și viruși (herpes genital, HIV-virusul imunodeficienței umane, HPV - papilomavirusul uman). Toate persoanele active sexual au, teoretic, un risc de a contracta o boală cu transmitere sexuală. În realitate însă, riscurile sunt extrem de mari pentru cuplurile cu un istoric de parteneri multipli sau pentru cele care au avut în trecut o altă boală cu transmitere sexuală (este suficient ca unul dintre parteneri să îndeplinească aceste condiții). Majoritatea infecțiilor afectează atât bărbații, cât și femeile însă, în multe cazuri, se pot manifesta mai sever la femei. Bărbații au un sistem sexual mai închis, în timp ce femeile au un sistem sexual deschis, deci sunt mai expuse. Dacă o femeie însărcinată are o asemenea infecție, pot apărea probleme severe pentru făt. Infecțiile provocate de bacterii, ciuperci sau paraziți pot fi tratate. Însă nu există un tratament care să vindece complet infecțiile cauzate de viruși, deși unele medicamente pot ajuta la ameliorarea unor simptome. Chiar dacă sunt folosite corect prezervativele, nu se elimină complet riscul de a contracta sau de a transmite o infecție de natură sexuală, doar se poate reduce semnificativ. Cea mai sigură metodă de a evita infectarea este abstinența de la sexul anal, vaginal sau oral. De asemenea, unele infecții sunt mai ușor de tratat și de vindecat. Altele însă necesită tratament mai complex pentru a fi gestionate. Dacă nu este tratată, o infecție cu transmitere sexuală poate crește riscul de a contacta o altă infecție, cum este infecția HIV (o asemenea infecție poate determina un răspuns imun în zona genitală sau poate provoca leziuni – în ambele cazuri crește riscul de transmitere a virusului HIV). Dacă nu sunt descoperite la timp, unele infecții pot determina infertilitate, afectarea unor organe, anumite tipuri de cancer sau deces. Multe dintre aceste infecții sunt asimptomatice. Mulți oameni consideră că doar infecția cu HIV este periculoasă. Într-adevăr, HIV afectează în egală măsură bărbații și femeile. Acest virus paralizează capacitatea organismului de a lupta cu ceilalți viruși și cu diverse bacterii și ciuperci. HIV cauzează SIDA, sindromul imunodeficienței dobândite, care este o afecțiune cronică ce pune în pericol viața pacientului. Pe lângă HIV, multe dintre celelalte infecții pot fi costisitoare și extrem de dăunătoare. Una dintre cele mai periculoase boli este infecția cu papilomavirusul uman (HPV). Aceasta este una dintre cele mai frecvente forme de infecție cu transmitere sexuală. Unele tipuri de HPV cresc riscul de cancer de col uterin la femei. Alte forme provoacă negi genitali. De obicei, HPV este asimptomatic. Deseori, nici negii genitali nu dau simptome evidente. Negii genitali pot avea diametrul de 1 mm sau se pot multiplica în grupuri mai mari. La femei, negii genitali pot crește la nivelul vulvei, pe pereții vaginului, ai colului uterin și pe zona dintre organele genitale externe și anus. La bărbați, negii pot să apară în vârful sau pe axul penisului, pe scrot sau anus. Dacă negii genitali apar pe colul uterin, în cazul femeilor, foarte probabil nu vor exista simptome. Însă cancerul cervical face numeroase victime în lume și poate rămâne asimptomatic, până în fazele mai avansate. HPV este asociat cu întreaga zonă genitală (deci prezervativul nu poate proteja de această maladie, căci nu acoperă toate zonele genitale în care este localizat virusul). Cineva poate fi purtător de HPV timp de mulţi ani fără să aibă vreun simptom. Din acest motiv, un partener sexual poate transmite cu uşurinţă acest virus, fără să fie conștient că îl are. Învățătura lui Isus Hristos, în legătură cu relațiile sexuale și căsătorie, a fost primită la început cu reticență, chiar și de către unii dintre ucenici. Dar Isus Hristos știe de ce a lăsat aceste reguli. Așa cum ne spune și apostolul Pavel, păcatele sexuale sunt comise împotriva propriilor noastre trupuri (1 Corinteni 6:12-20), deci prețul plătit este imediat și imens. Cu siguranță, putem să construim o lume mai bună dacă ne întoarcem la principiile lăsate de Dumnezeu în Grădina Eden, pentru Adam și Eva. Păstrarea relațiilor sexuale cu un singur partener și în cadrul instituției căsătoriei îl onorează pe Dumnezeu și ne scutește pe noi de o serie de neplăceri pe care, deseori, nici nu le cuantificăm corect.
Bibliografie
[1] Jonathan Sarfati, The Greatest Hoax On Earth, ediția 2014, pp. 287-301; articolul cercetătorilor Andy Mcintosh și Bodie Hodge: How Did Defense/Attack Structures Come About? , care face parte din cartea The New Answers Book 1, editată de Ken Ham
[2] A. Gillen, The Genesis of Germs, Green Forest, AR: Master Books, 2007
[3] Steve Gill et al. , Metagenomic Analysis of the Human Distal Gut Microbiome, Science 312(2006): 1355-1359
[4] J. W. Francis, The Organosubstrate of Life: A Creationist Perspective of Microbes and Viruses, Proceedings of the Fifth International Conference on Creationism, 2003
[5] E. G. Ruby, Lessons from a Cooperative Bacterial-Animal Association: The Vibrio Fischeri-Euprymna Scolopes Light Organ Symbiosis, Annual Review of Microbiology 50 (1996): 591-624
[6] Wood, T. C. , Genome decay in the Mycoplasmas, Impact 340, October 2001
[7] J. R. Lucas and T. C. Wood, The Origin of Viral Disease: A Foray into Creationist Virology, in Exploring the History of Life: Proceedings of the Fifth BSG Conference and Occasional Papers of the BSG 8 (2006): 13
[8] Wodarz, D. and Levy, D. N. , Human immunodeficiency virus evolution towards reduced replicative fitness in vivo and the development of AIDS, Proc. Royal Soc. B, 31 July 2007
[9] Bergman, K. , Did God make pathogenic viruses? , Journal of Creation 13(1): 115-125,1999; Kim, M. , Biological view of viruses: creation vs evolution, Journal of Creation 20(3): 12-13,2006
[10] Luke Kim, Bacterial Attenuation and Its Link to Innate Oncolytic Potention, Answers Research Journal 1 (2008): 117-122