(18) Cultul fecioarei Maria

Fecioara Maria ocupă un loc aparte între sfinții venerați în bisericile tradiționale. Eu o respect pe Maria, ca pe oricare alt credincios. În acord cu Biblia, cred că Dumnezeu s-a îndurat de ea într-un mod special, folosind-o în planul de mântuire pe care l-a făurit pentru omenire. Maria a răspuns afirmativ chemării lui Dumnezeu și s-a autointitulat roaba lui Dumnezeu (Luca 1:38). Mai mult, aceasta a recunoscut că are nevoie de mântuire și L-a numit pe Dumnezeu Mântuitorul ei personal (Luca 1:46-50). Fecioara Maria și-a recunoscut starea smerită și L-a lăudat pe Dumnezeu, pentru că și-a împlinit promisiunile făcute poporului Israel (venirea lui Mesia). Prin toate aceste lucruri, Maria este un exemplu de credință și de ascultare de Dumnezeu.

Biblia o menționează pe fecioara Maria în puține rânduri. Cu ocazia nunții din Cana Galileii este prezentat un dialog între Maria și Isus. Când Maria îi spune lui Isus că vinul de la nuntă s-a terminat, El îi adresează cuvintele „Femeie, ce am eu a face cu tine? Nu mi-a venit încă ceasul”. Isus Hristos dorește astfel să separe statutul Lui pământesc de fiu al Mariei de statutul Lui dumnezeiesc de Fiu al lui Dumnezeu. Când familia Lui Îl caută pentru a vorbi cu El, Isus le explică noroadelor că mama și frații Lui sunt reprezentați de cei care fac voia lui Dumnezeu (Matei 12:46-50). Ultima mențiune a Mariei, în Biblie, este după înălțarea lui Hristos la cer și înainte de coborârea Duhului Sfânt. Ea apare împreună cu ucenicii lui Hristos și cu celelalte femei care L-au însoțit pe Acesta în lucrarea Lui de pe pământ (Faptele Apostolilor 1:14).

Maria nu apare, în Biblie, într-o poziție de superioritate față de apostoli. Din contră, aceasta nu primește o slujbă de conducere în biserica lui Isus Hristos. Ea face parte din biserica creștină, fără un statut special. Apostolii nu i se închinau, după cum n-au făcut-o nici creștinii primelor trei secole. Cultul Mariei a luat naștere însă în secolul al patrulea, când păgânii au pervertit creștinismul, aducând în biserică reminiscențe ale idolatriei popoarelor antice. Cultul femeii cu copilul în brațe este întâlnit la multe popoare antice și se pare că a pornit din Babilon, pe filiera urmașilor lui Ham. În urma sinodului de la Efes, din secolul al cincilea, Maria a primit titlul de „născătoare de Dumnezeu”. Acest apelativ este contrar Bibliei (care o consideră doar mama pământească a lui Isus, deci nicidecum mama lui Dumnezeu). Maria a fost doar folosită de Dumnezeu pentru a-L aduce pe lume pe Isus Hristos. Inițiativa mântuirii a venit din partea lui Dumnezeu, iar Maria nu a avut nicio contribuție. Dumnezeu este o Ființă infinită, nu are început și nici sfârșit. O creatură nu poate fi mama Creatorului. Maria este roaba lui Dumnezeu și nu mama Lui. Odată cu sinodul de la Efes, a apărut închinarea la fecioară. Unii susțineau că Maria poate ierta păcatele, alții spuneau că Maria îi poate milui, adică poate interveni pe lângă Dumnezeu ca să-i scape de necazuri. Chiar și în zilele noastre, în multe biserici, închinarea la fecioara Maria ocupă un loc predominant și eclipsează închinarea la Isus Hristos. Însă toate aceste lucruri sunt contrare Bibliei și în contradicție cu afirmațiile pe care fecioara Maria însăși le-a făcut despre ea.

În secolul al treisprezecelea, Grigorie Palama a inventat doctrina învierii în trup și înălțării la cer a Mariei. Această teorie nu are niciun fundament istoric sau biblic. Ea face parte din seria basmelor populare fără vreo valoare istorică sau teologică. Reprezintă o mare minciună și un rod al imaginației, misticismului și fanteziei care i-au însoțit pe mulți așa-ziși teologi ai bisericii medievale.

O altă învățătură greșită este aceea că Maria ar fi împărăteasa cerurilor. Maria însă nu apare, în Biblie, în vreo ipostază cerească. Apocalipsa este cartea care prezintă cerul și evenimentele care se petrec acolo. Maria nici măcar nu este menționată în această carte, în nicio postură. Apostolul Ioan, cel care a scris Apocalipsa, era cel căruia Isus Hristos i-a încredințat-o pe mama lui pământească, la moartea Lui. Deci Ioan n-avea vreun interes să o omită pe Maria, dacă ar fi văzut-o acolo. Sigur, apostolul Ioan nu a scris Apocalipsa din mintea lui, ci a fost inspirat de Dumnezeu. Însă Dumnezeu a omis să ne spună ceva despre Maria. Apocalipsa ne prezintă un singur Împărat, pe Isus Hristos. El apare încins la piept cu un brâu de aur, cu fața ca soarele și cu ochii ca para focului. Se prezintă ca fiind Cel ce este viu, pentru eternitate. El ține cheile morții și ale Locuinței morților (Apocalipsa 1:12-18). Isus Hristos apare apoi încununat cu multe cununi împărătești, în postura de Împărat al împăraților și de Domn al domnilor. (Apocalipsa 19:11-16).

Ultima erezie legată de persoana Mariei este doctrina imaculatei concepții, enunțată în secolul al nouăsprezecelea. Această învățătură susține că Maria s-a născut fără natură păcătoasă. Din nou, unii oameni contrazic Biblia, care o prezintă pe Maria ca având nevoie de Mântuitor. Biblia ne spune că toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23-24). Fecioara Maria nu face excepție de la această regulă.

Nu este de competența noastră și nici a bisericii să stabilim ce merite are fecioara Maria înaintea lui Dumnezeu. Noi ar trebui să ne sfințim, să-L căutăm pe Dumnezeu și, dacă vedem lucruri bune la alți oameni, să încercăm să le urmăm exemplul.