text Eseuri crestine

(16) Învierea lui Isus Hristos - mărturia mormântului gol

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Mureșan Cătălin

Cea mai puternică dovadă pentru mormântul gol este reprezentată de „factorul Ierusalim”. Isus Hristos a fost executat în mod public și îngropat în Ierusalim, iar apoi învierea Sa a fost proclamată în același oraș. La câteva săptămâni după răstignirea Mântuitorului, apostolul Petru a proclamat în fața unei mari mulțimi de oameni, în Ierusalim, învierea Acestuia. Aproape trei mii de oameni au crezut cuvintele lui Petru și s-au pocăit de păcatele lor (Faptele Apostolilor 2:37-47). Creștinismul nu ar fi putut lua avânt în Ierusalim, dacă trupul lui Isus ar fi fost în mormânt. Autoritățile romane ar fi putut rezolva orice neclarități, mergând la mormântul lui și ridicând cadavrul acestuia. Nu avem nicio informație că așa ceva s-a întâmplat. În schimb însă, opozanții lui Isus Hristos spuneau că ucenicii i-au furat trupul. Acest lucru este confirmat de apostolul Matei, dar și de anumiți părinți ai bisericii, precum Iustin Martirul și Tertulian. Adversarii lui Isus au răspândit această veste, recunoscând astfel că mormântul Lui era într-adevăr gol.

Ideea că ucenicii au furat trupul lui Isus este neplauzibilă. În primul rând, ucenicii nu ar fi putut înșela vigilența gărzilor romane și nu ar fi avut nici curajul să facă acest lucru, după ce au fugit când Isus a fost arestat. Petru chiar s-a dezis de El de trei ori. În al doilea rând, nimeni nu ar muri pentru o minciună. Toți ucenicii, cu excepția lui Ioan, au murit ca martiri. Deși au avut de îndurat persecuții, chinuri și, în final, moartea, nici măcar unul dintre ei nu a renunțat la credința în învierea lui Isus.

Furtul și înșelarea a mii de oameni nu pot fi asociate cu standardul moral al ucenicilor și al primilor creștini. Istoricul Edward Gibbon, analizând declinul Imperiului Roman, arată că „moralitatea pură, dar austeră a primilor creștini” a fost unul dintre principalele motive care explică expansiunea rapidă a creștinismului. În niciun caz nu poate fi contestată sinceritatea apostolilor. Înșelătorii și martirii nu sunt făcuți din același aluat.

Cele mai recente resurse scrise - Apologetica

(34) Întoarcerea evreilor din robie și formarea statului Israel
Profetul Ezechiel a făcut o serie de profeții remarcabile, cu referire la întoarcerea poporului Israel din robie și la formarea statului Israel. Evreii au fost în trei robii distincte: robia egiptean... Citeste mai mult >>
(33) Anul Sabatic și veșnicia
La fiecare ciclu de șapte ani, al șaptelea an trebuia să fie un An Sabatic. Pământul rămânea necultivat, iar alimentația oamenilor era asigurată din recolta care creștea de la sine. Proprietarii pămâ... Citeste mai mult >>
(32) Sărbătoarea Corturilor și perioada mileniului
Sărbătoarea Corturilor (Sucot) începea în a cincisprezecea zi a lunii a șaptea. Timp de șapte zile, israeliții locuiau în colibe, ca să-și aducă aminte de locuințele lor vremelnice, în care au locuit... Citeste mai mult >>
(31) Ziua Ispășirii și pocăința rămășiței din Israel (la finalul necazului cel mare)
Ziua Ispășirii (Yom Kippur) avea loc în ziua a zecea a lunii a șaptea, cu cinci zile înainte de Sărbătoarea Corturilor (Levitic 23:27-32). Marele preot intra în Sfânta Sfintelor cu sângele animalului... Citeste mai mult >>
(30) Sărbătoarea Trâmbițelor și răpirea bisericii
Sărbătoarea Trâmbițelor (Anul Nou evreiesc – Roș Hașana) avea loc în prima zi a lunii a șaptea, Tișri (Levitic 23:23-25). Prin sunetul trompetelor, poporul Israel era convocat la o adunare sfântă și... Citeste mai mult >>
(29) Sărbătoarea Săptămânilor și Ziua Cincizecimii
Sărbătoarea Săptămânilor (Levitic 23:15-22) sau Rusaliile (Ziua Cincizecimii) se ținea la cincizeci de zile după Sabatul Paștelui, în luna Sivan. Prin această sărbătoare I se aduceau mulțumiri lui Du... Citeste mai mult >>
(27) Sărbătoarea Azimilor și Pâinea vieții
Sărbătoarea Azimilor (Levitic 23:6-8) dura șapte zile, începând cu prima zi după Paște – adică din a cincisprezecea zi a lunii Nisan până în a douăzeci și una zi. În această perioadă, evreii trebuiau... Citeste mai mult >>
(28) Sărbătoarea Primelor Roade și învierea lui Isus Hristos
Sărbătoarea Primelor Roade (Levitic 23:9-14) marca începutul secerișului orzului, prima cereală coaptă a anului. Un snop de orz era legănat înaintea Domnului, în semn de mulțumire pentru secerișul ca... Citeste mai mult >>
(23) Perspectivă profetică asupra hainelor preoților
Hainele preoților mărturisesc despre Isus Hristos (Exod 28:1-43; 39:1-43). Sunt folosite patru culori, asociate cu imaginea Mântuitorului din Evanghelii: purpuriu (regele - Matei), stacojiu (slujitor... Citeste mai mult >>
(24) Sărbătorile iudaice și semnificația lor profetică
Sărbătorile iudaice au oferit un cadru în care israeliții comunicau cu Dumnezeu, își rezolvau problema păcatelor și meditau la legea Lui. Dacă legea lui Dumnezeu a stat la baza legământului iudaic, p... Citeste mai mult >>