(15) Canonul Noului Testament - Cărțile respinse

O serie de cărți nu au fost acceptate ca parte din Noul Testament pentru că nu îndeplinesc criteriile despre care am menționat într-un alt articol. [1] În continuare, voi prezenta câteva exemple din această categorie.

Epistola lui Barnaba este datată după anul 70, mai precis între anii 90 și 130. Cel mai probabil, autorul acestei epistole este din Alexandria, însă în niciun caz nu este vorba despre apostolul Barnaba. Scrierea conține interpretări alegorice ale Vechiului Testament (departe de ceea ce dorește Dumnezeu să ne transmită) și adoptă o atitudine radical anti-evreiască. Deși unii părinți ai bisericii (Clement din Alexandria, Origen) au citat din această lucrare, aceștia nu au considerat-o ca fiind o carte revelată divin. Având în vedere aceste aspecte, această lucrare nu putea fi introdusă în canon.

Păstorul lui Hermas este o altă lucrare alegorică datată undeva pe la mijlocul secolului al doilea. Autorul operei este necunoscut (conform unor opinii, acesta ar fi Hermas, fratele episcopului Romei Pius I), însă se știe sigur că nu este vorba despre vreun apostol. Canonul Muratorian o situează în lista cărților respinse, pe motivul că nu a fost scrisă în primul secol, în vremea apostolilor. Clement din Alexandria și Origen citează din această carte și o consideră valoroasă, deși nici aceștia nu o includ în lista cărților revelate divin. Însă Tertulian și istoricul Eusebiu resping această scriere. Ea nu apare nici pe lista cărților canonice propuse de Atanasie, deși acesta o consideră o carte utilă. În codexurile Claromontanus și Sinaiticus, Păstorul lui Hermas apare alături de Epistola lui Barnaba, după scrierile canonice și separată de acestea. Dar era o practică des întâlnită să se menționeze cărțile necanonice considerate folositoare, la finalul listei scrierilor canonice. Totuși, datarea târzie a lucrării și calitatea mai slabă a conținutului (susține necesitatea penitențelor, afirmă posibilitatea iertării păcatelor cel puțin o dată după botez, pare să-L identifice pe Duhul Sfânt cu Fiul lui Dumnezeu înainte de întrupare și sugerează că Trinitatea a luat ființă doar după înălțarea la cer a umanității lui Hristos), [2] în comparație cu cărțile Noului Testament, au descalificat această scriere.

Epistola lui Pavel către laodiceni conține, aproape în întregime, citate extrase din scrierile lui Pavel. Însă nu există vreo dovadă că Pavel ar fi autorul acestei lucrări. Oricum, având în vedere conținutul lucrării, nu s-au pierdut informații prin excluderea acestei cărți din Noul Testament.

Cele două Epistole ale lui Clement (deși autenticitatea lui 2 Clement este discutabilă) au fost considerate de unii ca fiind utile, deoarece Clement a fost un discipol al lui Petru. Având în vedere criteriul autorității apostolice, Epistola 1 Clement ar fi putut intra în canon, pe același principiu precum Evangheliile lui Luca și Marcu. Însă scrierea a fost descalificată din cauza problemelor de conținut (unele poveşti fabuloase care sunt acceptate de autor, precum cea despre pasărea phoenix), prin care se diferențiază de lucrările canonice.

Apocalipsa lui Petru a fost scrisă în jurul anilor 125-150, prea târziu pentru ca autorul să fie apostolul Petru. Această lucrare conține tot felul de fantezii (în iad, mincinoșii sunt spânzurați de limbă, femeile care și-au aranjat părul pentru a-i momi pe bărbați sunt spânzurate de păr iar bărbații adulterini sunt spânzurați de organele genitale) și se aseamănă destul de mult cu opera lui Dante (Infernul). Prin urmare, această invenție omenească nu putea fi inclusă în Noul Testament.

Evanghelia lui Toma este o scriere de natură gnostică, datată la mijlocul secolului al doilea. Am arătat cât de falsă este această carte, în articolul în care am descris gnosticismul. [3] Evanghelia lui Toma nu apare în vreo listă a cărților canonice din primele secole ale creștinismului, fiind categoric condamnată de către unii părinți ai bisericii, precum Hipolit sau Origen.

Bibliografie:

[1] (06) Canonul Noului Testament - Criterii de selecție - Resurse Creștine

[2] Oxford Dictionary of Christian Church, p. 641

[3] (08) Gnosticismul și mântuirea prin cunoaștere - Resurse Creștine