(14) Mai multe „rase de oameni”?

Cartea doctorului Carl Wieland, „One Human Family”, [1] este una dintre cele mai de calitate lucrări care abordează, din punct de vedere științific, ideea mai multor „rase de oameni”. Lucrarea lui Wieland detaliază și efectele pe care le-a avut această doctrină de-a lungul istoriei: discriminări, crime și rasism. În continuare, voi prezenta șapte aspecte legate de acest subiect.

Biblia ne învață că toți oamenii provin dintr-un singur om (Faptele Apostolilor 17:26) - Adam (1 Corinteni 15:45), care a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Geneza 1:26-27). Din acest motiv, Biblia nu aprobă nici sclavia și nici rasismul (Galateni 3:28, Coloseni 3:11). În Vechiul Legământ, sclavia avea legătură mai mult cu acordarea și achitarea unui împrumut. În Noul Legământ, biserica lui Hristos a luptat împotriva sclaviei până când aceasta a fost abolită.

Antropologii îi clasifică pe oameni în mai multe grupuri în funcție de regiunea în care trăiesc și de câteva particularități fizice: europeni (caucazieni-albi), mongoloizi (e. g. chinezi, indieni, nativi americani), australoizi (aborigeni) și negroizi (africani). Evoluționiștii sunt de acord că aceste comunități de oameni nu au evoluat din grupuri diferite de animale, însă afirmă că aceste grupuri de oameni au trăit separat timp de zeci de mii de ani. Multe persoane consideră că există deosebiri foarte mari (culoarea pielii și a părului, culoarea și forma ochilor) între aceste grupuri de oameni, deoarece nu studiază în detaliu această problemă. De fapt, diferențele sunt mult mai mici decât ne-am putea imagina la o abordare superficială a subiectului.

Toate ființele umane care trăiesc la ora actuală pe pământ sunt încadrate în categoria Homo sapiens sapiens. Oamenii de știință admit că există o singură rasă de oameni. [2] În plus, toți oamenii de pe planetă se pot încrucișa pentru a produce urmași (doar în formula: o femeie și un bărbat). Acest lucru este posibil pentru că ADN-urile oricăror doi oameni de pe pământ diferă între ele cu cel mult 0.2%. [3] Din totalul acestor diferențe, doar 6% (aproximativ 0.012% din ADN) au legătură cu așa-numitele „diferențe rasiale”, vizibile în exterior. [4] Tot mai mulți cercetători consideră că diferențele dintre oameni sunt de ordin cultural și nu rasial. [5]

Melanocitele reprezintă celule din stratul inferior al epidermei care sunt responsabile pentru producerea de melanină. Indiferent de nuanța noastră de piele, toți avem în corpurile noastre aproximativ aceeași concentrație de melanocite. Melanozomii sunt entități care transferă melanina în alte celule ale pielii. Cercetătorii afirmă că melanozomii sunt puțin mai mari și mai numeroși în cazul oamenilor cu ten mai întunecat. De asemenea, melanozomii persoanelor cu nuanțe de piele mai închisă nu se degradează la fel de repede și se dispersează mai ușor în celulele adiacente ale pielii. [6] Însă în cazul persoanelor cu nuanțe mai deschise ale pielii, o parte din cantitatea de pigment se pierde atunci când celulele se divid. În altă ordine de idei, geneticienii au descoperit că un număr de patru până la șase gene, fiecare cu alele multiple, controlează cantitatea de melanină produsă. Din acest motiv există o mare varietate de nuanțe de piele. [7] De fapt, un cuplu poate produce o gamă largă de nuanțe de piele în generația următoare, din cauza modului în care se transmit genele de la părinți la copii. Am mai explicat acest mecanism atunci când am vorbit despre grupele de sânge.

Și alte particularități care țin de aspectul fizic (culoarea ochilor și a părului) sunt influențate de cantitatea de melanină, așa cum afirmă și Ken Ham, în articolul menționat în paragraful anterior. Dacă irisul ochiului conține o cantitate mai mare de melanină, acesta va fi maro. Dacă însă irisul are puțină melanină, ochiul va fi albastru. Tot astfel, culoarea mai închisă a părului este dată de o cantitate mai mare de melanină. Însă părul mai deschis se asociază cu mai puțină melanină. Părul roșu este cauzat de o mutație a unei gene care determină producția în cantități mai mari a feomelaninei (un tip de melanină de culoare roșiatică sau gălbuie). În plus, ADN-ul controlează și forma ochilor noștri. Persoanele a căror ADN codifică informație asociată cu un strat suplimentar de țesut adipos în jurul ochilor au ochii puțin mai îngustați (acest lucru este comun în rândul grupurilor de oameni din Asia). Toate grupurile de oameni au țesut adipos în jurul ochilor, însă unii au cantități suplimentare.

Este interesant modul în care oamenii sunt distribuiți în diferite regiuni ale planetei, în funcție de caracteristicile amintite anterior. De exemplu, cei cu pielea mai închisă tind să trăiască în zone cu climă mai caldă, în timp ce persoanele cu pielea mai deschisă au tendința să ocupe regiunile cu climat temperat sau rece. Mai mulți cercetători creaționiști oferă explicații plauzibile în acest sens. [8] După evenimentele de la Turnul Babel, oamenii s-au separat în grupuri care vorbeau limbi diferite între ele. Întrucât nu s-au mai înțeles unii cu alții, aceștia s-au împrăștiat pe tot pământul. Din cauza barierelor lingvistice și geografice, grupurile de oameni nu s-au amestecat între ele. Astfel s-au format diferite culturi, cu anumite trăsături predominante în interiorul fiecărui grup de oameni (culoarea pielii, a ochilor și a părului, forma ochilor). Unele trăsături fizice, dar și anumite obiceiuri s-au transmis și s-au perpetuat de-a lungul mai multor generații. De exemplu, din cauza faptului că melanina protejează pielea de radiațiile ultraviolete ale soarelui, persoanele cu pielea mai închisă au avut mai multe șanse să supraviețuiască în zonele tropicale din apropierea ecuatorului, unde lumina soarelui este mai intensă. Cantitatea de melanină din propriul lor organism i-a protejat pe acești oameni de cancerul de piele. Pe de altă parte, persoanele cu pielea mai deschisă nu au avut cantitatea de melanină necesară pentru a se proteja de radiațiile ultraviolete ale soarelui. În plus, astfel de radiații pot afecta cantitatea de acid folic a femeilor însărcinate, cauzând malformații pentru bebelușii care se dezvoltă intrauterin. Din aceste motive, persoanele cu pielea mai deschisă nu s-au adaptat prea bine în zonele mai calde ale planetei. În altă ordine de idei, o cantitate mare de melanină limitează abilitățile luminii solare de a stimula ficatul să producă vitamina D. Însă această vitamină are un rol vital în absorbția calciului și în sănătatea sistemului osos. Din moment ce persoanele cu pielea mai închisă la culoare au nevoie de mai multă lumină solară pentru a produce vitamina D, este posibil ca acestea să nu fi supraviețuit la fel de bine în zonele cu mai puțină lumină solară (regiuni nordice mai reci). În timpul Revoluției Industriale din Anglia, persoanele cu pielea mai închisă au fost mai predispuse să dezvolte rahitism, din cauza insuficienței luminii solare. Cu toate acestea, eschimoșii trăiesc în zonele nordice ale planetei, deși au culoarea pielii mai închisă. Însă dieta lor constă din alimente bogate în vitamina D, ceea ce explică supraviețuirea lor în asemenea regiuni.

Evoluționismul a incitat la ură și la crime pe criterii rasiale în secolul trecut. Cercetătorul evoluționist Stephen Jay Gould recunoaște că argumentele biologice pentru acceptarea rasismului s-au înmulțit după ce a fost acceptată teoria evoluționistă. [9] De exemplu, aborigenii erau considerați creaturi care fac legătura între oamenii moderni și hominizi. [10] Din această cauză, ei au suferit multe abuzuri din partea celorlalți oameni. [11] Acestea fiind spuse, din respect pentru cei care au suferit din cauza rasismului, dar și din considerații științifice, ar trebui să nu utilizăm sintagma „rase de oameni”.

Bibliografie

[1] Carl Wieland, One Human Family, Creation Book Publishers, 2011

[2] R. L. Hotz, Race has no basis in biology, researchers say, Cincinnati Enquirer, p. A3, February 20,1997; N. Angier, Do races differ? Not really, DNA shows, New York Times web, Aug. 22,2000

[3] Gutin, J. C. , End of the rainbow, Discover, November 1994, pp. 71-75

[4] S. C. Cameron and S. M. Wycoff, The destructive nature of the term race: growing beyond a false paradigm, Journal of Counseling & Development, 76:277-285,1998

[5] We’re all the same, ABC News, September 10,1998

[6] Ackerman, Histopathologic Diagnosis of Skin Diseases, Lea & Febiger, Philadelphia, Pennsylvania, 1978,44; Lever and Schamberg-Lever, Histopathology of the Skin, 7th Ed. , J. B. Lippincott, Philadelphia, 1990, pp. 18-20

[7] articolul Are There Really Different Races? , care face parte din cartea The New Answers Book 1, editată de Ken Ham, pp. 227-228

[8] Jonathan Sarfati, Carl Wieland și David Catchpoole, capitolul How did all the different „races” arise? din cartea The Creation Answers Book, ediția 2018, pp. 231-234; Ken Ham, articolul Are There Really Different Races? din cartea The New Answers Book 1, ediția 2012, pp. 229-231

[9] S. J. Gould, Ontogeny and Phylogeny, Belknap-Harvard Press, Cambridge, Massachusetts, 1977, pp. 127-128

[10] Missing links with mankind in early dawn of history, New York Tribune, February 10,1924, p. 11

[11] Blacks slain for science’s white superiority theory, The Daily Telegraph Mirror, April 26,1994