(13) Să nu-ți faci chip cioplit

Închinarea la idoli este un păcat frecvent întâlnit în societatea noastră. Cei mai mulți dintre noi nu ne închinăm idolilor făcuți din lemn sau din piatră. Însă există alți idoli care ne ocupă timpul și ne consumă resursele. Un idol poate fi orice lucru care, pentru noi, este mai important decât Ființa lui Dumnezeu. În repetate rânduri, apostolul Pavel ne îndeamnă să fugim de închinarea la idoli, deoarece acest păcat este o urâciune înaintea lui Dumnezeu (1 Corinteni 10:7 14). În continuare, voi vorbi despre șapte idoli foarte întâlniți în zilele noastre.

Biblia ne spune că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor (1 Timotei 6:10). Dacă noi ne cheltuim toți banii pentru confortul propriu, atunci s-ar putea ca, pentru noi, banii să fie mai importanți decât Dumnezeu. Există mulți oameni care au resurse limitate și consideră că nu pot să dăruiască pentru Dumnezeu și pentru semenii lor. Dacă noi vom dărui pentru Dumnezeu întâi, El ne va purta de grijă. Nici văduva din Sarepta nu a murit de foame, chiar dacă în țară era foamete. Pentru că ea a pregătit ultima masă pentru profetul Ilie, omul lui Dumnezeu, resursele familiei ei (făina și untdelemnul) nu s-au împuținat, tot timpul cât a durat foametea (1 Împărați 17:8-16). Dacă noi vom căuta întâi Împărăția lui Dumnezeu, celelalte lucruri le vom primi pe deasupra (Matei 6:33).

Cariera poate deveni un idol pentru noi. Pentru a avansa în carieră, noi putem fi tentați să Îl neglijăm pe Dumnezeu. Însă când un om se întoarce la Dumnezeu, cariera acestuia se transformă dintr-un idol într-o lucrare spirituală, prin slujirea semenilor. De exemplu, după ce se întâlnește cu Dumnezeu, un agent imobiliar va înceta să vândă apartamente și va începe să-i ajute pe oameni să cumpere apartamente. Prioritatea lui nu va mai fi comisionul generos pe care îl poate încasa în urma unei tranzacții, ci îi va ajuta pe ceilalți să achiziționeze acel imobil care se potrivește cel mai bine nevoilor și posibilităților financiare de care aceștia dispun.

Politica este un idol care ne-a înrobit pe mulți dintre noi. Chiar dacă nu mulți dorim să facem carieră în politică, putem dezvolta o pasiune bolnavă pentru anumiți lideri politici sau pentru anumite partide. Pe lângă că oamenii politici ne-au dezamăgit de cele mai multe ori (se poate verifica ce părere au acum românii despre foștii președinți de după revoluție), noi putem fi tentați să pierdem mult timp vizionând tot felul de emisiuni care abordează subiecte politice.

Distracțiile (concertele de muzică, petrecerile, industria filmului, turismul) ne pot ocupa cea mai mare parte a timpului, determinându-ne să nu ne gândim deloc la Ființa lui Dumnezeu. Consider că lipsa de evlavie este cauzată în mare parte, de idolul plăcerii, al distracțiilor, al divertismentului. Nu doresc să spun că distracțiile trebuie evitate cu orice preț. Chiar recomand să călătorim prin lume, pentru a vedea și alte locuri (o altfel de natură sau diverse arhitecturi). Dar, deseori, distracțiile ajung să ocupe un loc mai important în viața noastră decât Dumnezeu. Mulți oameni, chiar dintre creștini, au tot felul de idoli dintre exponenții industriei muzicii și filmului. Unii așa ziși creștini așteaptă să își vadă idolii chiar mai mult decât să se întâlnească cu Isus Hristos. La noi în țară, generația născută după revoluție nu a întâmpinat greutățile cu care s-au confruntat celelalte generații anterioare (război, foamete, comunism, extremism). De aceea, unii dintre noi chiar credem că viața se reduce la a trăi în lux, confort și distracții. Dar s-ar putea să vină o vreme care să ne arate și o altă latură a vieții. Războiul din Ucraina ne poate ajuta să scăpăm de naivitate. În final, pe fondul distracțiilor apar lenea și dorința de a munci tot mai puțin. Însă munca (mai ales cea în plan spiritual) ne scutește de cel puțin patru mari rele: de viciu (2 Tesaloniceni 3:11; Proverbe 15:19), de plictiseală (Proverbe 26:15), de sărăcie (Proverbe 10:4) și de pierzare veșnică (Ioan 15:2; Matei 25:26-27).

Un alt idol popular în zilele noastre este pasiunea dusă la extrem pentru sporturi. De fapt, sportul a devenit unul dintre cei mai mari idoli ai societății curente. Este facil de demonstrat acest lucru, doar dacă ne uităm la volumul de bani care circulă în acest domeniu. În timp ce unii oameni mor efectiv de foame, alții câștigă milioane de dolari într-un timp foarte scurt, deoarece sportul a devenit o afacere. Se acordă extrem de mare atenție unor sportivi care nu au făcut aproape nimic în viață, în afară de sport. Și oamenii de știință care au îmbunătățit nivelul de trai al oamenilor cad deseori în plan secund. Să nu mă înțelegeți greșit, nu consider că este rău să vizionăm anumite sporturi. Însă pasiunea dusă la extrem este păcătoasă înaintea lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi putem să ne analizăm cu sinceritate și să identificăm care a fost ultima situație în care am avut acea pasiune mistuitoare pentru Dumnezeu, care a fost dincolo de orice pasiune pe care am avut-o pentru sport sau divertisment. În plus, pasiunea pentru sport sau pentru anumite echipe a devenit atât de bolnavă, încât mulți dintre noi plătim chiar și atunci când nu există calitate în sport. De exemplu, multe echipe de fotbal din țara noastră au avut datorii la stat pe care nu le-au achitat. Însă acestea trăiesc în continuare din drepturile TV, pe care noi le achităm cu conștiinciozitate. Dar nu trebuie să fim experți la fotbal ca să realizăm că nivelul practicat la noi în țară este foarte scăzut.

O altă formă de idolatrie este religia. Evoluționismul reprezintă mai mult o religie decât o știință. Mulți dintre cei care susțin această ideologie au rațiuni filozofice, care depășesc motivațiile științifice. Într-adevăr, evoluționismul îl încurajează pe om să se închine înaintea propriei persoane. Dar și între așa-ziși creștini poate exista multă idolatrie. De exemplu, martorii lui Iehova cred orbește în liderii lor. În concepția acestora, nu poți fi mântuit dacă nu devii membru al organizației lor. Mulți dintre ei nu sunt conștienți de trecutul acestei organizații și de calitatea morală îndoielnică a fondatorilor acestei ideologii. Alți așa-ziși creștini fac din tradiționalism un idol. Aceștia îi trimit în fundul iadului pe toți cei ale căror practici (închinare, vestimentație) nu corespund tradiției cu care sunt obișnuiți.

Noi ne putem face anumiți idoli din lucrările spirituale în care suntem implicați. Pentru anumite persoane sunt mai importante lucrările sau darurile spirituale decât Ființa lui Dumnezeu. Deseori, noi avem tendința să Îl căutăm pe Dumnezeu pentru ceea ne dă sau pentru ceea ce așteptăm ca să ne dea. Nu cred că vreunuia dintre noi ne-ar face plăcere ca alți oameni să ne caute doar pentru că vor ceva de la noi. Consider că și Dumnezeu este foarte întristat când vede asemenea atitudini idolatre la creștini.