(12) Despre celibat

Dumnezeu a rânduit căsătoria pentru marea majoritate a oamenilor. Cu toate acestea, unele persoane nu se căsătoresc. Până la urmă, scopul principal al unui creștin este să împlinească voia lui Dumnezeu (Ioan 4:34). Pentru unii oameni, precum apostolul Pavel sau Isus Hristos, voia lui Dumnezeu nu a inclus căsătoria. De aceea, fiecare dintre noi trebuie să aflăm voia lui Dumnezeu pentru viața noastră, în toate domeniile. Până la urmă, lumea și pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu va trăi veșnic împreună cu El (1 Ioan 2:17). Mulți tineri susțin că s-au rugat zeci de ani pentru ca Dumnezeu să le trimită un partener de căsătorie, fără să ia deloc în calcul că nu aceasta ar fi voia lui Dumnezeu pentru viața lor. Însă majoritatea dintre noi nu suntem pregătiți să ascultăm și să acceptăm ceea ce vrea Dumnezeu să ne spună. Sau poate că nu avem suficientă răbdare ca Dumnezeu să ne dea lumină clară în această privință. Dacă planul lui Dumnezeu pentru noi este să rămânem necăsătoriți, nu ne vom găsi liniștea interioară chiar dacă facem acest pas, iar familia noastră va fi afectată de starea noastră spirituală. În orice caz, fiecare tânăr trebuie să-L slujească pe Dumnezeu în prezent și să-și încredințeze viitorul în mâna Lui. Nimeni nu trebuie să excludă faptul că nu se va căsători și că aceasta poate fi voia lui Dumnezeu pentru el. Totodată, persoanele care se gândesc doar la căsătorie pot ignora chemarea lui Dumnezeu la slujire și planul Lui pentru viața lor. În continuare, voi vorbi despre diferite cauze care favorizează celibatul.

Unii oameni au probleme fizice și mentale care îi împiedică să dezvolte relații de familie: paralizie cerebrală, sindromul Down, disfuncții sexuale majore (organele sexuale nu se dezvoltă), handicapuri mentale sau alte boli pshice și fizice extrem de grave (psihoze, schizofrenie, boli care îi țin legați de pat). În majoritatea situațiilor de felul acesta, voia lui Dumnezeu pentru astfel de persoane este să nu se căsătorească. Cu siguranță, Dumnezeu ar putea vindeca bolile acestor persoane. Atunci când nu o face însă, trebuie să acceptăm voia Lui (Matei 11:26), pentru că El are o privire de ansamblu asupra tuturor lucrurilor, pe când cunoașterea noastră este foarte limitată. Precum în cazul apostolului Pavel (2 Corinteni 12:9), harul lui Dumnezeu este suficient. Până la urmă, voia lui Dumnezeu nu ne va pune în situații în care harul Lui nu poate să ne susțină și să ne dea biruință, chiar dacă trecem prin încercări și suferințe.

Alte persoane nu se pot căsători din cauza contextului social și religios. În unele comunități creștine, numărul băieților este considerabil mai mic decât numărul fetelor. În asemenea situații, unele fete aleg în mod înțelept celibatul și își dedică inima în întregime lui Dumnezeu și lucrării Lui. O asemenea decizie este preferabilă căsătoriei cu un necreștin. Deseori, persoanele care nu se căsătoresc și își dedică viața lui Dumnezeu au satisfacții spirituale mult mai mari decât unii creștini căsătoriți din jurul lor. Și aduc mult mai multe roade pentru împărăția lui Dumnezeu.

Există și persoane care primesc darul celibatului în mod supranatural. Apostolul Pavel este un exemplu elocvent în acest sens (1 Corinteni 7:7). Unii consideră că singurele daruri supranaturale sunt cele nouă, menționate de Pavel în 1 Corinteni 12. De fapt, Noul Testament vorbește despre mult mai multe daruri supranaturale, iar celibatul este unul dintre acestea. Chiar dacă unii dintre noi preferăm alte daruri supranaturale, trebuie să fim conștienți că putem primi chiar darul celibatului. Apostolul Pavel nu a câștigat acest dar datorită meritelor sale, ci l-a primit în mod supranatural de la Dumnezeu, pentru a fi de folos bisericii lui Hristos (1 Corinteni 12:7). În cazul lui Pavel, celibatul nu a fost un rezultat al ascetismului sau al deciziei sale de a nu se căsători. Nici nu a reprezentat un sacrificiu. El a fost fericit în acea condiție și ar fi fost nefericit dacă s-ar fi căsătorit. Așa însă, a putut să se dedice în totalitate lui Dumnezeu, a reușit să scrie aproximativ jumătate din Noul Testament și a făcut foarte multe călătorii misionare, fiind cel care i-a motivat și pe ceilalți apostoli să vestească Evanghelia în toată lumea. Cu siguranță, dacă ar fi fost căsătorit și ar fi avut copii, nu ar fi putut face atât de mult pentru lucrarea lui Dumnezeu. Mai mult, căsătoria lui ar fi fost un dezastru, așa cum a fost cea a lui John Wesley. Acesta, ca și apostolul Pavel, a fost deseori plecat în călătorii misionare, neglijându-și soția. Cel mai probabil, John Wesley a avut darul celibatului, dar nu a reușit să discearnă acest lucru. Prin urmare, căsătoria lui nu i-a oferit împlinire personală și fericire. Decizia lui de a se căsători pare a fi una dintre cele mai mari greșeli ale vieții sale. Având în vedere aceste lucruri, este important ca slujitorii lui Dumnezeu să discearnă dacă nu cumva au primit o chemare de la Dumnezeu, care necesită și darului celibatului. În final, darul celibatului nu este o condiție necesară pentru niciuna din slujbele spirituale. Bisericile tradiționale greșesc radical când le impun acest lucru episcopilor sau cardinalilor. Nici măcar cea mai înaltă slujbă spirituală, cea de apostol, nu este condiționată de acest dar. Majoritatea apostolilor au fost căsătoriți, în afară de Pavel și, posibil, Barnaba (1 Corinteni 9:5-6).