(09) Să „criticăm” atitudinea critică

Atitudinea critică este unul dintre păcatele cele mai subtile pe care le comitem deseori, sub masca căutării adevărului.

Putem fi ispitiți să îi judecăm pe cei care au alte preferințe decât noi. Vestimentația și ținuta membrilor bisericii (cămașa peste pantaloni, cravata, barba, părul) reprezintă subiecte de dispută între unii credincioși. Însă Isus Hristos afirmă că închinătorii adevărați se închină Tatălui în duh și în adevăr (Ioan 4:23). Biblia nu ne învață cu ce anume să ne îmbrăcăm la biserică și nici nu ne spune nimic despre barbă. Cu toate acestea, există acel tip de îmbrăcăminte cu conotații sexuale, care ar trebui evitat de către credincioși. Până la urmă, fiecare dintre noi venim la biserică să ne închinăm lui Dumnezeu, nu să facem parada modei. Dacă însă avem alte scopuri decât cel de a ne închina și de a avea părtășie cu frații, doar Dumnezeu va putea analiza motivațiile noastre. Alte seturi de convingeri pe care suntem tentați să le ridicăm la rang de adevăr biblic sunt cele din domeniul muzical. Muzica contemporană diferă de imnurile clasice creștine. Dar fiecare stil de muzică are melodii înălțătoare. Noi nu putem să condamnăm orice stil de muzică, doar pentru că preferăm alte genuri muzicale. Apoi, alți oameni se judecă unii pe alții din cauza zilelor de sărbătoare sau pe tema Sabatului. Apostolul Pavel abordează acest subiect. În opinia lui, contează să facem ce facem ca pentru Domnul și să nu judecăm preferințele altora (Romani 14:1-7).

Noi nu trebuie să judecăm motivațiile oamenilor (doar Dumnezeu le cunoaște) și nu trebuie să judecăm după aparențe sau după înfățișare (Ioan 7:24; Iacov 2:1-4). Când Isus Hristos ne spune să nu judecăm (Matei 7:1-5), cel mai probabil El se referă la aspectele menționate anterior (să nu judecăm după aparențe, să nu judecăm motivații și să nu ridicăm preferințele personale la rang de adevăr biblic). Fariseii și cărturarii judecau după astfel de criterii. Din aceste motive, Isus Hristos a condamnat vehement acest tip de comportament (Matei 23:25-28).

Noi suntem îndreptățiți să judecăm anumite doctrine sau practici păcătoase (Romani 1:24-32; 2 Timotei 3:1-5; Iuda 1:8-19). Însă chiar și în astfel de situații, noi putem păcătui dacă nu ținem cont de anumite lucruri. Mai întâi, noi ar trebui să recunoaștem că suntem încă păcătoși înaintea lui Dumnezeu, atunci când condamnăm anumite păcate. Chiar dacă dezaprobăm învățătura cuiva, noi trebuie să îl respectăm ca persoană, să nu îl denigrăm. Noi putem judeca anumite fapte și doctrine, dar nu avem dreptul să condamnăm persoana respectivă. Noi nu trebuie să emitem judecăți eterne asupra nimănui. Doar Dumnezeu are dreptul să dea asemenea verdicte. Însă atunci când le spunem oamenilor anumite lucruri negative, ei vor primi cu mare dificultate cuvintele noastre, chiar dacă respectăm principiile expuse anterior. Din aceste motive, ar fi de preferat să avem o relație cu cei pe care îi criticăm. Dacă acei credincioși sunt maturi spiritual, cresc șansele să ia în considerare sugestiile noastre, fără să se supere.

Unele persoane consideră că toți ceilalți sunt răi și că totul este negativ. Indiferent despre ce discută (politică, religie, sport, biserică, evenimente sociale), aceștia vorbesc defăimător despre alți oameni. Însă dacă noi nu ne controlăm nemulțumirea, amărăciunea, mânia și atitudinea critică, putem ajunge într-o asemenea stare deplorabilă.