(07) ... precum și noi iertăm greșiților noștri

Există situații când rănile cauzate sunt foarte mari și când actul iertării devine mult mai dificil. Însă așa cum spune C. S. Lewis, a fi creștin înseamnă a ierta ce e de neiertat, întrucât și Dumnezeu a iertat impardonabilul din noi. [1]

Pilda oferită de familia Wurmbrand, în întâmplarea legată de uciderea familiei Sabinei, este tulburătoate. [2] Familia Sabinei fusese deportată în apropiere de Golta, unde a fost și omorâtă. După aceste fapte, proprietarul locuinței familiei Wurmbrand le-a prezentat o cunoștință (Grigore) care se întorsese de pe front, într-o permisie. Grigore s-a lăudat că s-a oferit de bunăvoie să extermine evreii din Transnistria și că, făcând parte din plutoanele de execuție, a ucis el însuși o mulțime de persoane. Criminalul acționase în aceeași locație unde fusese omorâtă familia Sabinei și în aceeași perioadă. Probabilitatea ca el să fi fost ucigașul familiei Sabinei era mare. Când Richard Wurmbrand l-a confruntat pe Grigore, i-a arătat starea nenorocită în care se află și i-a spus că Isus Hristos îl poate ierta de toate crimele pe care le-a făcut. De asemenea, Richard l-a asigurat că atât el, cât și Sabina îi vor acorda iertarea. De fapt, când Sabina a aflat cine este asasinul familiei ei, dar și faptul că acesta regretă faptele făcute, l-a îmbrățișat și i-a oferit mâncarea cea mai bună pe care o avea. Ulterior, Grigore a mărturisit că de multă vreme n-a mai dormit atât de bine. Deși, în exterior, el părea arogant și sigur pe sine, în sufletul lui era apăsat de sentimentul vinovăției. Când Isus Hristos l-a curățit și l-a iertat, Grigore a fost reabilitat.

Rezultatele convertirii criminalului Grigore par de pe altă planetă. Nu faptul că Sabina l-a iertat pe criminal este cel mai uimitor. Până la urmă, ea era creștină. Un creștin trebuie să ierte și cele mai abominabile fapte. Însă cel mai măreț lucru este transformarea care a avut loc în viața lui Grigore, după ce a revenit pe front. Un coleg de-al lui, Cârligan, care fusese în aceeași unitate cu Grigore, mărturisește următoarele lucruri: „Când m-am dus din nou pe front, în Rusia, era alt om. Nu l-am putut înțelege. În loc să curme vieți, a fost salvator de vieți. S-a oferit voluntar să adune răniții de sub tirul inamic, iar în cele din urmă l-a salvat și pe comandantul său”.

Apostolul Pavel ne învață să nu ne lăsăm biruiți de rău, ci să biruim răul prin bine (Romani 12:21). Nu i s-a făcut dreptate Sabinei, criminalul familiei ei nu a fost pedepsit. Dar s-a făcut ceva dincolo de dreptate, mai presus de dreptate. Sabina a înțeles că poate birui răul într-un singur fel. Nu prin răzbunare, deoarece în acest mod îl perpetuează. Nici măcar prin dreptate, căci astfel răul poate fi doar pedepsit. Dar Sabina a biruit răul prin bine iertându-l cu adevărat pe Grigore și acordându-i har.

Ura, dorința de răzbunare și neiertarea îi duc pe oameni pe o cale al cărei epilog este moartea veșnică (despărțire veșnică de Dumnezeu). Dar iertarea aduce eliberare, atât pentru cei care iartă, cât și pentru cei care sunt iertați. După cum am văzut, iertarea crește cu dobândă, aducând viață peste tot pe unde ajunge. Aceasta este cea mai glorioasă victorie a harului!

Bibliografie:

[1] C. S. Lewis: On Forgiveness, în The Weight of Glory and Other Addresses, New York, Collier Books/Macmillan, 1980

[2] Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, Stephanus, București, 2007, pp. 250-256