(06) Legende din vremuri îndepărtate

Conform Bibliei, Dumnezeu a creat lumea în șase zile, cu aproximativ 6000 de ani în urmă. Ulterior, El a decis să pedepsească omenirea, din cauza răutății care cuprinsese întreg pământul. Potopul lui Noe este un eveniment istoric care a avut loc la scară globală, în urmă cu aproximativ 4380 de ani. Biblia ne spune că, după această catastrofă, oamenii nu au ascultat porunca lui Dumnezeu de a se împrăștia pe tot pământul. În schimb, aceștia și-au construit un oraș (Babel) și un turn foarte înalt. De aceea, Dumnezeu le-a încurcat limbile, obligându-i să iasă din Babel și să se împrăștie pe pământ (Geneza 11:1-9). Astfel, oamenii au mers în diferite direcții, luând cu ei istoria lumii în diverse părți ale globului (Geneza 1-11). Limbile diferite pe care le vorbeau au evoluat în familiile de limbi cunoscute în zilele noastre. La ora actuală există istorisiri despre crearea lumii în aproape fiecare cultură. [1] În plus, nu lipsesc nici relatările despre un anumit potop care a avut loc la scară globală. [2] Tot astfel, s-au descoperit și multe legende în legătură cu încurcarea limbilor. [3]

O mare parte dintre aceste legende au fost denaturate odată cu trecerea timpului. Când diverse grupuri de oameni au plecat din Babel, aceștia vorbeau deja limbi diferite. De aceea, în istorisirile lor, apar nume diferite de personaje, de locuri și de animale. O mare parte dintre aceste legende au tematici comune precum: crearea omenirii din lut; anumiți zei furioși pe omenire din diverse motive; un potop global care va urma, ca pedeapsă; anumiți eroi pe care zeii îi informează despre acest dezastru; acești eroi construiesc bărci mari pentru a supraviețui împreună cu o serie de animale. Într-adevăr, aceste legende au unele asemănări izbitoare cu Biblia. Dar alte istorisiri diferă de Biblie în multe aspecte: zei care sunt uciși pentru a crea pământul și/sau cerurile; zei care le dau putere oamenilor ca să creeze animale; animale care salvează oameni din potop; oameni care recreează pământul după acest dezastru. Aceste neconcordanțe reprezintă denaturări ale întâmplărilor originale (prezentate de Biblie), din cauza transmiterii informației pe cale orală și a încurcării limbilor. Apoi, cei care nu L-au căutat pe adevăratul Dumnezeu și-au creat un dumnezeu în conformitate cu propria lor imagine (Geneza 8:21, Exod 32:7-8,1 Împărați 12:28, Romani 1:18-32). Concluzionând, modelul creaționist explică mult mai satisfăcător existența acestor legende. Cartea Geneza ne spune adevărul despre aceste evenimente (creație, potop, amestecarea limbilor), în timp ce restul istorisirilor diferă de Biblie, într-o măsură mai mică sau mai mare, din motivele menționate mai sus. Însă modelul evoluționist (oamenii au evoluat gradual din hominizi, în urmă cu milioane de ani; nu a existat un potop global pe pământ; limbile s-au modificat treptat, nu a existat un moment când acestea au fost amestecate) nu poate explica existența acestor legende, care sunt prezente în diverse culturi într-un număr covârșitor. În continuare, voi prezenta câteva legende asociate cu fiecare eveniment major din cartea Geneza (creație, potop, încurcarea limbilor). Aceste istorisiri se pot regăsi în sursele citate în debutul capitolului.

În legătură cu facerea lumii, o istorisire din Argentina ne vorbește despre Temaukl care a existat dintotdeauna, fiind dincolo de timp. Acesta a creat cerurile și pământul. Kenos a fost primul om trimis de Temaukl în lume pentru a pune lucrurile în ordine. Kenos a creat plantele și animalele. Tot astfel, o legendă din Bolivia susține că Dobbit a făcut lumea și oamenii de pe pământ. El i-a creat din țărână și le-a dat viață. Apoi acesta s-a întors în cer. Mai târziu, el a revenit pe pământ pentru a crea animalele și păsările. În plus, acesta a luat un coș mare plin cu apă pe care l-a revărsat în diferite locuri pe pământ. Astfel au apărut râurile. În altă ordine de idei, o istorisire din Nigeria afirmă că Obassi Osaw a făcut un bărbat și o femeie și i-a adus să trăiască pe pământ. Apoi, Obassi a săpat un șanț, a scos un borcan plin de apă și a turnat apa în șanț. Acesta a fost primul râu. În plus, Obassi a plantat un miez de palmier pe care îl purta în mâna lui. Fructele palmierului constituiau mâncarea primei familii de pe pământ.

În ceea ce privește existența unui potop global, s-au descoperit peste 300 de legende. [4] O istorisire a aztecilor îl aduce în discuție pe Tapi, un om foarte evlavios care a trăit cu mult timp în urmă. Creatorul i-a spus lui Tapi să construiască o barcă și să urce în ea, împreună cu soția sa și cu câte o pereche din fiecare animal de pe pământ. Ceilalți oameni au crezut că Tapi este nebun. Apoi însă a venit o ploaie puternică. Creaturile care nu erau în barcă au încercat să urce pe munți, dar și aceștia au ajuns să fie inundați. După ce ploaia a încetat, Tapi a vrut să verifice dacă nivelul apei a scăzut pe pământ și a trimis un porumbel, care însă nu s-a mai întors. Și populația din Hawai are o poveste interesantă despre potop. Aceștia susțin că, după moartea primului om creat, pământul a devenit un loc stricat și plin de violență. Mai rămăsese un singur om bun, pe nume Nu-u. Acesta a făcut o corabie foarte mare în care a introdus multe animale. Apoi au venit apele potopului care au ucis toate creaturile de pe pământ. Însă Nu-u și familia lui au fost salvați. În altă ordine de idei, o legendă din China afirmă că Fuhi, soția lui și cei trei copii împreună cu trei fete au scăpat de un mare potop în care au murit toți ceilalți oameni. După potop, aceștia au repopulat pământul. Inclusiv o istorisire din Tanzania susține ipoteza unei conflagrații globale. Dumnezeu le-a spus la doi oameni să urce într-o barcă și să ia multe animale cu ei. Apoi a venit potopul, care a acoperit toți munții. După ce potopul a încetat, un bărbat a trimis un porumbel ca să verifice dacă apele au scăzut. Însă porumbelul s-a întors, semn că apele erau încă mari pe pământ. Mai târziu, a fost eliberat un șoim care însă nu s-a mai întors. Apoi, oamenii au părăsit barca împreună cu toate animalele pe care le-au luat cu ei.

Există o multitudine de istorisiri și despre amestecarea limbilor oamenilor. De exemplu, o legendă din nord-estul Indiei ne vorbește despre o construcție pe care au început-o oamenii. Clădirea se ridica tot mai sus, astfel încât zeii se temeau ca nu cumva oamenii să devină stăpânii cerului. De aceea, ei le-au încurcat vorbirea și i-au împrăștiat în cele patru colțuri ale lumii. În altă ordine de idei, o istorisire din sud-estul Asiei ne spune că, în zilele lui Pan-dan-man, oamenii au hotărât să construiască o pagodă care ar fi trebuit să ajungă până la cer. Când pagoda a fost la jumătatea drumului până la cer, Dumnezeu a coborât și a amestecat limbile oamenilor, astfel încât aceștia să nu se poată înțelege. Apoi, oamenii s-au împrăștiat și Than-mau rai, tatăl tribului Gaikho, a venit spre vest cu opt șefi și s-a stabilit în valea Sitangului.

Aceste legende nu se armonizează deloc cu modelul evoluționist, care are o viziune radical diferită despre evenimentele de la începutul istoriei omenirii. Însă modelul creaționist are capacitatea de a explica mult mai bine existența acestor istorisiri.

Bibliografie

[1] Maria Leach, The Beginning: Creation Myths Around the World, New York: Funk and Wagnalls, 1956; Virginia Hamilton, In the Beginning: Creation Stories from Around the World, New York: Harcourt, Inc. , 1988

[2] Charles Martin, Flood Legends: Global Clues of a Common Event, Green Forest, AR: Master Books, 2009; Flood Legends from around the world, http://www.nwcreation.net/noahlegends.html; Monty White, Flood Legends, March 29,2007

[3] Pam Sheppard, Tongue Twisting Tales, Answers in Genesis, April-June 2008, pp. 56-57

[4] Ken Ham și Bodie Hodge, A Flood of Evidence, 2016, p. 33