(06) Dar ceilalți nouă unde sunt?

Nemulțumirea ne determină să vedem doar partea goală a paharului, să fim negativiști, să căutăm nod în papură în orice lucru. O stare continuă de nemulțumire afectează părtășia noastră cu Dumnezeu. Chiar și când vine vorba de lucrurile spirituale, unii dintre noi comentăm mereu despre ce fac alții, dar nu ne implicăm în nimic. Pe de altă parte, mulți dintre noi nici măcar nu putem avea motive mari de nemulțumire. În schimb, noi ar trebui să ne bucurăm de lucrurile pe care le primim de la Dumnezeu, de viața pe care El ne-a dat-o. Uneori, este mai bine să apreciem lucruri pe care nu le avem, decât să avem lucruri pe care nu le apreciem. Sigur că dificultățile financiare, stresul de la locul de muncă sau problemele de sănătate ne pot induce o stare de nemulțumire. Apoi, infirmitățile fizice sau chiar celibatul pot reprezenta tot atâtea motive de amărăciune.

Anumiți oameni au ales să Îl laude pe Dumnezeu în ciuda problemelor pe care le-au avut. Prin urmare, Dumnezeu i-a binecuvântat într-un mod deosebit. Unii dintre noi cunoaștem istoria patriarhului Iov. După ce și-a pierdut toată averea și după ce i-au murit toți copiii, Iov a fost cuprins de o adâncă tristețe. Cu toate acestea, patriarhul a rostit următoarele cuvinte: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat și Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21). Dumnezeu a apreciat atitudinea lui Iov, l-a mângâiat în suferința lui și l-a binecuvântat foarte mult (Iov 42:10-17).

Nici lui Nick Vujicic nu i-a fost deloc ușor să ducă o viață fără membre. Unii dintre copii îl hărțuiau din cauza aspectului său neobișnuit. Acesta a trebuit să facă eforturi emoționale, mentale și fizice pentru a crește printre copiii care nu aveau aceste dizabilități. Deși părinții săi îl sfătuiau să îi ignore pe cei ce îl batjocoreau, Nick dorea să aibă și el mâini și picioare, precum ceilalți copii. La vârsta de zece ani, dezamăgit de viață, acesta avea gânduri de sinucidere. El simțea că nu valorează nimic, că nu se va căsători niciodată și că va fi o povară pentru părinți. Însă părinții lui l-au încurajat, spunându-i că nu știe ce poate realiza până când nu încearcă. A urmat acest sfat și a învățat să scrie, să înoate și să pescuiască, să facă surfing, să joace golf și să cânte la tobe. La treizeci de ani s-a căsătorit și în prezent are mai mulți copii împreună cu soția lui. În plus, Nick a început să țină discursuri motivaționale de la vârsta de nouăsprezece ani. A călătorit în multe țări și și-a depus mărturia în fața a milioane de oameni. Nick putea să aleagă să fie supărat pe Dumnezeu pentru ce-i lipsește, dar a ales să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru ceea ce are. Într-adevăr, dacă nu avem parte de un miracol, putem deveni noi înșine un miracol. Declarația lui Nick ne spune multe lucruri despre viața acestui om care a trecut peste o sumedenie de obstacole ce l-ar fi putut împiedica să fie mulțumitor: „Aș vrea ca multe lucruri să fie diferite în viața mea. Dar știind că pot fi un miracol pentru alți oameni, mă face să cred că viața merită trăită”.

Deși în unele situații este complicat să fim mulțumitori, putem urma exemplul lui Iov și pe cel al lui Nick Vujicic. Acești oameni au recunoscut că tot ce au este de la Dumnezeu și au ales să-L glorifice pe El pentru ceea ce au primit, în loc să-I reproșeze pentru ceea ce nu au primit. În plus, o atitudine de nemulțumire poate conduce la amărăciune. Astfel de sentimente ne pot îmbolnăvi atât sufletul cât și trupul, cauzând depresii și tot felul de alte boli psihice, dar și tentative de sinucidere. Însă cei care acceptăm realitatea și Îi mulțumim lui Dumnezeu în orice condiții, primim pacea Lui care întrece orice înțelegere umană și care ne oferă vindecare sufletească. Apostolul Pavel este un bun exemplu în acest sens. În Romani 5:3-4, acesta ne îndeamnă să ne bucurăm chiar și când avem necazuri, pentru că necazul aduce răbdare (dacă se întâmplă un lucru dureros în vieţile noastre şi dacă noi ne încredem în Hristos şi nu ne umplem de amărăciune, atunci credinţa noastră rabdă şi perseverează, devine mai puternică), răbdarea aduce biruință în încercare (caracterul nostru se îmbunătățește în urma încercărilor) și biruința aduce nădejdea (când credința noastră este încercată și dovedită ca fiind autentică, pentru că noi am răbdat și ne-am pus încrederea în Dumnezeu, noi devenim și mai încredințați de statutul nostru de copii ai lui Dumnezeu). Apostolul Pavel a trecut prin foarte multe încercări, pe care le-a descris în 2 Corinteni 12:1-7. Cu toate acestea, în loc să se plângă de acele situații dificile, Pavel a ajuns să se bucure în slăbiciuni, în nevoi și în tot felul de momente în care a fost prigonit (2 Corinteni 12:10). El era conștient că înainte de a intra în împărăția lui Dumnezeu, noi trebuie să trecem prin multe necazuri (Faptele Apostolilor 14:22).

Mărturisesc că deseori am comis acest păcat al nemulțumirii. Dar am descoperit că pacea lui Isus Hristos este mult mai benefică pentru sufletul meu decât amărăciunea sau nemulțumirea. În lume vom avea necazuri, dar haideți să avem curaj, căci Mântuitorul nostru a biruit lumea (Ioan 16:33). Oamenii mulțumitori descoperă trandafiri între spini. Aceștia nu cârtesc că Dumnezeu a lăsat trandafiri între spini, ci se bucură că El a lăsat trandafiri lângă spini.