(05) Iraționalitatea hinduismului

Hinduismul este una dintre cele mai vechi religii din lume și reprezintă un reper pentru celelalte religii orientale care au apărut ulterior. Această ideologie datează din jurul anului 1500 î. Hr. , dar originile sale nu pot fi stabilite cu exactitate. Această religie se referă mai mult la o cultură decât la un set de crezuri asemănătoare între ele. Credințele religioase ale diferitelor școli hinduse diferă între ele. Unul dintre cei mai respectați hinduși care au existat vreodată, Radhakrishnan, confirmă afirmațiile de mai sus. În plus, el afirmă că lucrurile care contează țin de conduita unei persoane și nu de crezurile sale. Astfel, atât scepticii, cât și agnosticii sau teiștii pot fi considerați hinduși, dacă acceptă cultura și ritualurile hinduse. [1]

Elementul central al hinduismului este conceptul de Brahman care înseamnă Spiritul universal suprem, Sinele suprem, Eternul absolut, Dumnezeirea, fiind dincolo de orice descriere umană. Dumnezeul hindus este dincolo de orice atribute, inclusiv cele morale. Mahatma Gandhi subliniază această idee în scrierile sale. În opinia lui, Dumnezeu poate fi adevărul și dragostea, etica și moralitatea, dar totuși El este deasupra și dincolo de aceste atribute. La fel de bine, Dumnezeu poate fi conștiința oamenilor sau poate reprezenta ateismul ateilor. Dumnezeu poate întruchipa atât realitatea finită, cât și cea infinită, temporală și atemporală, dar, în orice caz, El este dincolo de aceste clasificări. În cele din urmă, Dumnezeul hindus este totul pentru toți oamenii.

În hinduism, omul nu este separat de Dumnezeu. El este o parte din Dumnezeu. Conform concepției panteiste adoptate de hinduși, omul nu există, ca individ, în afara lui Dumnezeu. Așa cum afirmă unul dintre marii gânditori hinduși, Radhakrishnan, Brahman este acea entitate „din care se nasc ființe, în care trăiesc cei ce s-au născut și în care aceștia intră la moartea lor”. Gânditorul hindus mai susține și că „acela care cunoaște Brahman devine Brahman”. [2] Această viziune despre Dumnezeu este intrigantă. Cel care cauzează lucrurile și cei care le înfăptuiesc reprezintă aceeași entitate. Cu alte cuvinte, Dumnezeu îi spune hoțului să fure și, în același timp, îl avertizează pe proprietar sau, ulterior, îl caută pe hoț pentru a-l pedepsi.

Hinduismul este unul dintre sistemele religioase cele mai lipsite de logică. Dacă Dumnezeu este totul și totul este Dumnezeu, atunci putem afirma, la fel de bine, și că nimicul este Dumnezeu. În plus, dacă Dumnezeu este dincolo de bine sau rău, înseamnă că nu există o distincție clară între bine și rău. Mai degrabă, dacă totul este Dumnezeu, înseamnă că Dumnezeu poate reprezenta binele, dar El poate întruchipa și răul. Prin urmare, orice lucru poate fi bun într-o privință și rău în altă privință. În aceste condiții, nu există o diferență între a iubi și a urî pe cineva.

Hindușii susțin că adevărul este relativ și că există două tipuri de logică: logica apuseană („ori … ori …”) și logica răsăriteană („și … și …”). Fostul apologet Ravi Zacharias relatează o întâmplare amuzantă în legătură cu acest subiect, din vremea tinereții. După ce a vorbit într-un campus american pe tema unicității lui Hristos, unul dintre profesorii de la acea universitate l-a acuzat pe Ravi că nu înțelege logica răsăriteană. Profesorul susținea că afirmația lui Ravi despre Hristos (i. e. că Hristos a pretins și a dovedit că El este singura cale către mântuire) nu se potrivește pentru oamenii din India, deoarece Ravi folosește o logică apuseană, irelevantă în Răsărit. Astfel, profesorul nu credea că mântuirea este fie prin Hristos, fie prin nimic altceva. Mai degrabă, folosind așa-zisa logică răsăriteană, profesorul afirma că mântuirea este și prin Hristos și prin alte modalități. Comicul situației constă în faptul că un profesor american, născut în Apus, încerca să-i explice lui Ravi, care s-a născut și a crescut în Răsărit, cum stă treaba cu logica răsăriteană. Ravi a acceptat invitația la prânz pe care i-a făcut-o profesorul, pentru a dezbate acest subiect. În timp ce toți ceilalți participanți la masă își consumau mâncarea, profesorul încerca să-și formuleze argumentul despre cele două tipuri de logică – apuseană și răsăriteană. Fiind absorbit de acest subiect, profesorul a uitat să-și mai mănânce mâncarea, care între timp s-a răcit. După ce și-a consumat mâncarea, Ravi a decis să-l combată pe profesorul confuz, dar insistent. Ravi l–a întrebat pe profesor dacă în Răsărit ar trebui să folosească ori logica „și … și …”, ori nimic altceva. Nu mult i-a luat profesorului să realizeze că el folosea logica „ori … ori …” pentru a dovedi „logica și … și …”. Ravi a terminat discuția cu o replică memorabilă: „Da, chiar și în India ne uităm în ambele direcții înainte să trecem strada deoarece ori sunt eu, ori este autobuzul, nu amândoi!”. [3] Cu problema profesorului se confruntă toți cei care încearcă să argumenteze împotriva principiilor de bază ale logicii. Aceeași logică, aceleași legi fizice, aceeași matematică se aplică tuturor oamenilor, indiferent de regiunea din care provin. Există oameni care afirmă că logica nu are legătură cu realitatea sau că există mai multe tipuri de logică. Dar când susțin aceste lucruri, ei folosesc exact logica pe care o neagă. Este ca și cum cineva s-ar folosi de legile fizicii ca să demonstreze că fizica nu este o știință de încredere.

Ideea hindusă despre Dumnezeu Îi denaturează unele dintre caracteristicile Sale divine (atotputernicia, independența). Dacă la început a fost o singură Persoană Divină, nu a existat dragostea adevărată (unde trebuie să fie implicate cel puțin două persoane separate). Un astfel de Dumnezeu a fost nevoit să creeze pentru a manifesta dragoste, deci a fost dependent de creația Sa.

Hinduismul propovăduiește o salvare prin merite și eforturi personale, în urma unui ciclu de multiple reîncarnări. Așa cum am arătat și în articolul „Falimentul meritelor personale”, un om nu poate să-și câștige mântuirea pe cont propriu, oricâte fapte bune ar face. În plus, doctrinele de bază ale hinduismului (e. g. viziunea despre Dumnezeu, teoria reîncarnării) sunt infirmate de către descoperirile științifice. Totodată, prin teoriile sale fundamentale, hinduismul se dovedește a fi total lipsit de sens. A le spune unor persoane care Îl caută sincer pe Dumnezeu că ei sunt Dumnezeu este ca și cum i-am spune unui om flămând că el însuși este hrana pe care o caută.

Bibliografie:

[1] S. Radhakrishnan, The Hindu View of Life, p. 38

[2] S. Radhakrishnan, The Principal Upanishads, p. 55 și p. 18

[3] dialogul este prezent pe site-ul forums. canadiancontent. net, la secțiunea „Proven Western Logic vs Flawed Eastern Logic”, însă este descris și în lucrarea lui Norman Geisler și Frank Turek, Nu am destulă credință ca să fiu ateu, Cartea Creștină, Oradea, 2007, pp. 56-57