(05) Creaționism sau evoluționism

Se pune în discuție modul în care a apărut viața pe pământ, împreună cu toate categoriile de viețuitoare pe care le cunoaștem. Teoria creaționistă afirmă că acea Ființă inteligentă, care a inventat universul și l-a ajustat pentru a permite apariția vieții, a creat, prin propria putere și inteligență, toate organismele vii de pe pământ. Teoria evoluționistă susține însă că viața a apărut fără intervenția unui agent extern, în urma unei succesiuni norocoase de procese favorabile. Mai mult, evoluționismul susține că toate organismele vii au un strămoș comun. Pe parcursul mai multor milioane de ani, acestea au evoluat în organisme mai complexe și au generat noi specii, până când s-a ajuns în stadiul pe care îl cunoaștem și astăzi, când omul este cea mai complexă și inteligentă ființă de pe pământ. În secolul al nouăsprezecelea și în prima parte a secolului trecut, evoluționismul a devenit foarte popular, ajungându-se la concepția că un om de știință nu poate să mai creadă în basmele pe care le spune Biblia, a cărei viziune este împărtășită de creaționism. Astfel, s-a perpetuat, în școlile și universitățile din țările mai avansate (e. g. SUA), teoria evoluționistă, ca unică alternativă compatibilă cu știința. Pe acest fond, în mod ironic, pot să afirm următoarele lucruri: citim, în poveștile pentru cei mici, că șopârla se transformă într-un prinț, căci așa se întâmplă, de regulă, în basme; însă, la facultate, aflăm că basmele copilăriei devin realitate, căci, într-adevăr, prințul provine dintr-o șopârlă. Există mai multe realități fundamentale care trebuie explicate de către cele două teorii: apariția vieții pe pământ, dezvoltarea unor noi forme de viață, sursa informației, legea morală, sufletul și conștiința umană.

Articolele următoare analizează în detaliu cele două teorii. În primul rând, am demonstrat că selecția naturală, mutațiile și alte procese de inginerie genetică nu susțin evoluționismul. Tot astfel, structura genomului arată înspre un proiectant comun și nu înspre un strămoș comun. Mai mult, registrul de fosile îi creează mari bătăi de cap lui Darwin, în timp ce o parte din cercetătorii evoluționiști au manipulat opinia publică promovând hominizii (așa-zise creaturi intermediare între maimuțe și oameni). În altă ordine de idei, sufletul uman, conștiința, legea morală, informația și creierul uman indică existența unui Creator. Apoi, Biblia justifică numărul actual de oameni de pe glob și diversitatea genetică a oamenilor. În plus, modelul creaționist explică existența germenilor patogeni (bacterii și viruși) și originile dietei carnivore. În final, teoria evoluționistă falimentează atât din punct de vedere științific (din cauza multitudinilor de minciuni și fraude științifice cu care a fost asociată) dar și din punct de vedere moral (datorită crimelor făcute în numele evoluționismului și al rasismului).