(02) Perspective antice și moderne asupra vârstei pământului

Creștinii consideră că singura modalitate de a cunoaște vârsta pământului este consultarea martorilor oculari, a celor care au asistat la crearea universului. Aceeași procedură este aplicată și în domeniul justiției. Dacă se dovedește că un suspect de crimă a fost absent de la locul faptei, sunt anulate orice dovezi indirecte care indică posibilitatea ca el să fie autorul crimei. Pentru creștini, cartea Geneza este sursa de încredere care oferă detalii exacte despre evenimentele care au avut loc la începutul istoriei universului (am arătat, pe parcursul întregii cărți, de ce Biblia are credibilitate).

Înainte de secolul al XVIII-lea, puțini oameni credeau în ideea unui pământ bătrân. Foarte multe persoane au calculat vârsta pământului, pornind de la ceea ce spune Biblia. Două dintre cele mai complexe studii ne arată că data creației este în jurul anului 4004 î. Hr. [1] Cercetătorii au pornit de la Textul Masoretic al Genezei (în limba ebraică), pe care se bazează cele mai multe traduceri ale Bibliei din limba engleză. Însă nu doar cei doi cercetători au ajuns la aceste rezultate. În lucrarea lui Floyd Nolan Jones, la pagina 26, sunt prezentate mai multe tentative de calcul al vârstei pământului care au pornit de la Biblie. Data creației variază, situându-se în intervalul 5501-3886 î. Hr. Aceste diferențe se datorează faptului că unii cercetători au avut ca referință Septuaginta (traducerea în limba greacă a Vechiului Testament, făcută de 70 de învățați iudei, în jurul anului 250 î. Hr.) și nu Textul Masoretic. Există unele discrepanțe între Septuaginta și Textul Masoretic. Septuaginta susține că primii cinci patriarhi (Adam, Set, Enos, Cainan, Mahalaleel) au avut primul copil la vârste cu 100 de ani mai mari decât afirmă Textul Masoretic. Totodată, unele pasaje biblice sunt mai dificile și necesită un studiu atent pentru a stabili cât timp au stat israeliții în Egipt și la ce vârstă l-a avut Terah pe Avram. Însă cărțile lui Floyd Nolan Jones și James Ussher analizează aceste probleme.

Vârsta pământului a fost calculată și în alte culturi care nu au folosit Biblia ca referință. Conform Genezei, toate civilizațiile pământului îl au ca strămoș pe Noe. Acestea s-au împrăștiat pe toată suprafața pământului cu ocazia evenimentelor de la Babel, în vremea lui Peleg. Este de așteptat să existe unele discrepanțe între calculele diverselor civilizații, deoarece informația s-a transmis pe cale orală și s-a mai pierdut din acuratețea ei. Istoricul Bill Cooper[2] prezintă data creației pentru diferite culturi. Istoria anglo-saxonilor consemnează 5200 de ani între data creației și Isus Hristos, în timp ce cronologia irlandezilor pretinde că există doar 4000 de ani până la Isus Hristos. Așa cum se poate observa, calculele acestor istorici se armonizează mai bine cu Biblia decât cu așa-zisa știință modernă.

La finalul secolului al XVIII-lea, o serie de geologi (Abraham Werner, James Hutton, Charles Lyell) au avansat ideea că pământul are o vechime de cel puțin un milion de ani. Hutton chiar a declarat că nu vede vreo dovadă geologică care să ateste un început al pământului. Acești geologi au crezut că straturile de roci ale pământului s-au format de-a lungul unor perioade foarte mari de timp. Duratele de timp au fost calculate luând în considerare rata curentă de formare a straturilor geologice (în urma depunerii graduale de sedimente). Hutton a promovat principiul uniformitarianismului, care afirmă că prezentul reprezintă cheia înțelegerii trecutului. [3]Această teorie exclude catastrofele precum cutremurele majore, erupțiile de vulcani, tsunami-urile sau potopul lui Noe. Deși unii cercetători, precum William Smith sau Georges Cuvier, au crezut în existența catastrofelor multiple, separate de perioade mari de timp, principiul uniformitarianismului a devenit o dogmă în geologie. La începutul secolului XX, odată cu dezvoltarea metodei radiometrice de datare, vârsta pământului a crescut considerabil. În anul 1913, în lucrarea „The Age of the Earth”, geologul Arthur Holmes a afirmat că pământul are 1.6 miliarde de ani vechime. În zilele noastre, mulți cercetători consideră că vârsta pământului este în jurul a 4.5 miliarde de ani. Chiar dacă unii geologi admit posibilitatea existenței unor catastrofe în trecutul îndepărtat, cei mai mulți dintre ei neagă cu vehemență existența unui potop global în timpul lui Noe. Până la urmă, este de înțeles de ce evoluționiștii nu pot accepta ce susține Biblia. Potopul biblic explică existența straturilor de fosile, dar și structura straturilor de roci ale pământului. Într-adevăr, în cazul unei catastrofe globale, structura geologică a pământului s-ar putea modifica foarte rapid. Deci straturile de roci nu ar mai avea nevoie de durate mari de timp pentru a se forma. Acestea fiind spuse, straturile geologice pot reprezenta fie dovezi ale potopului lui Noe, fie evidențe ale miliardelor de ani de existență a pământului.

Toate metodele moderne folosite pentru datarea pământului fac multe presupoziții despre trecut, care nu pot fi verificate sau demonstrate (reprezintă credințe despre trecut care nu pot fi testate după metoda științifică, prin teste repetate). De aceea, niciun creștin nu ar trebui să desconsidere afirmațiile Bibliei, cartea revelată de Dumnezeu, doar pentru a da credit unor presupuneri îndoielnice despre unele evenimente din trecut. Evoluționiștii se bazează pe principiul uniformitarianismului, care afirmă că prezentul este cheia înțelegerii trecutului. Însă apostolul Petru identifică acest mod de gândire promovat de către evoluționiști. El ne avertizează că vor exista oameni care vor considera că toate lucrurile au rămas la fel de la apariția universului, negând atât modul în care a fost creat pământul, cât și potopul lui Noe (2 Petru 3:3-7). În continuare, voi analiza metodele prin care cei mai mulți oameni de știință stabilesc vârsta pământului. Apoi, voi demonstra că știința indică o vârstă mult mai tânără a pământului. Țin să precizez că nu am deloc expertiză în acest domeniu. Din aceste motive, pentru a face totuși lumină în acest caz, am apelat la lucrările unor cercetători de calibru mondial: Jonathan Sarfati[4] – doctor în chimie și fizică și campion de șah al Noii Zeelande, Jim Mason[5] – doctor în fizică nucleară, Mike Riddle, [6] Bodie Hodge, [7] John Whitmore[8] – doctor în biologie, ramura palentologie, Andrew Snelling[9] – doctor în geologie. Ideile expuse în următoarele articole sunt preluate din aceste lucrări, în măsura în care am considerat că se încadrează în spațiul alocat.

Bibliografie

[1] Floyd Nolan Jones, Chronology of the Old Testament, Green Forest, AR: Master Books, 2005; James Ussher, The Annals of the World, Green Forest, AR: Master Books, 2003, lucrare tradusă de Larry și Marion Pierce, căci James Ussher a trăit în intervalul de ani 1581-1656

[2] Bill Cooper, After the Flood, pp. 122-129

[3] James Hutton, Theory of the Earth, (trans. of Roy. Soc. of Edinburgh, 1785) - citat în lucrarea scrisă de A. Holmes, Principles of Physical Geology, UK: Thomas Nelson & Sons Ltd. , 1965, pp. 43-44

[4] capitolele Science and the Young Earth și Refuting Old-Earth Arguments, din lucrarea Refuting Compromise, ediția 2014 – carte în care cercetătorul Sarfati îl confruntă pe astronomul Hugh Ross, demontând toate ideile acestuia despre Big Bang, vârsta pământului și nu numai; capitolul Young World Evidence, din cartea The Greatest Hoax On Earth, ediția 2014 – lucrare în care Sarfati îl confruntă pe Richard Dawkins, analizând una dintre cele mai populare cărți ale acestuia: The Greatest Show On Earth: the evidence for evolution

[5] capitolul Radiometric Dating din lucrarea Evolution Achilles’ Heel, ediția 2014

[6] capitolele Doesn’t Carbon-14 Dating Disprove the Biblie? și Does Radiometric Dating Prove the Earth is Old? din lucrarea The New Answers Book 1, editată de Ken Ham, ediția 2012

[7] capitolele Age of the Earth Battle: Millions of Years or a Global Flood, A Lesson in Radiometric Dating din lucrarea A Flood of Evidence - scrisă de Ken Ham și Bodie Hodge, ediția 2016

[8] capitolul Aren’t Millions of Years Required for Geological Processes? din lucrarea The New Answers Book 2, editată de Ken Ham, ediția 2011

[9] capitolul What Are Some of the Best Evidences in Science of a Young Creation? din cartea The New Answers Book 4, editată de Ken Ham, ediția 2013