Pe urma fericirii

PE URMA FERICIRII...

Țin strâns buchețelul de flori, pășesc emoționată să-l dăruiesc fericirii. Demult nu m-am mai gândit la ea și simțindu-mă jenată, am adunat câteva fire din florile dragi 'mici sori' cum îmi place să le numesc, pe care le-am îmbrățișat în flori de busuioc...

Am îmbrăcat rochia de in albit și pășesc spre casa ei. Fiind foarte aproape de ușă, mă opresc să respir controlat să nu-mi descopere emoția, bat în ușă, aștept, dar, niciun zgomot nu se aude dinăuntru ce m-ar putea încuraja c-am s-o întâlnesc.

Aștept cu răbdare, puțin dezamăgită să-mi las buchetul cu semnătura, dar zăresc în colțul pragului un mic bilet cu nuanțele florilor mele, scrisul ușor tremurat și grăbit:

... am plecat cu zâmbet la spital să încurajez nefericiții, copiii, bătrânii, singurii, triștii...

Am luat pe lângă încurajare, cântece luminoase, biscuiți făcuți din zâmbet, ciorapi călduroși, plicuri cu bilețele ce conțin titluri de cărți încurajatoare, câteva ace și fire pentru croșetat, un coș cu fructele copilăriei, mânuși în care am ascuns poveștile veveriților care au adormit la corul de copii, bănuți de aur pentru popasul fericirii, versetele pâinii, pliculețe cu ceaiurile preferate ce nu se beau în singurătate.

Am presărat din petalele florilor copilăriei ce nu și-au pierdut mirosul.

P. S. ! Urmează-mă dacă vrei să mă întâlnești! Putem vorbi pe drumul celor ales de cei care mă așteaptă.

28 decembrie 2021, Delafield