Ce iau şi ce las, în Noul An?

   ...mai sunt câteva ore până la trecerea dintre ani, atât de savurată de unii şi atât de ignorată de alţii care nu vor să îmbătrânească cu încă un an...

   Îmi deschid încet uşa podului minţii şi scotocesc după amintiri şi evenimente ce-mi par atât de proaspete, ele fiind martorii vieţii mele din anul ce-i gonit cu biciul înflorat şi urările cu zurgălăi. 

   Mă aşez în genunchi şi încerc să caut repere din acest an pe care, le-aş lua cu bucurie în Noul An; le strâng cu bucurie la piept şi fac din ele un covor pe care să-mi aşez genunchii-n rugăciune.

   Aceste fapte, persoane, evenimente, mă aduc mai aproape, mai încrezătoare să pot păşii în anul ce-mi bate la uşă...

   Am pus deoparte unele stări... pe care n-aş mai vrea să le iau cu mine, m-aş descotorosi bucuroasă de ele chiar dacă fac un zgomot... Se vor luate, purtate, şi răsfăţate ca-n anul şi anii trecuţi când, n-am avut puterea să renunţ la ele... Le văd ca pe nişte persoane care trebuiau demult să plece dar care, se simt confortabil în zestrea anilor mei trecuţi...

   ...florile veştede dintre mine şi persoane atât de dragi şi apropiate, trebuie înviorate cu apă proaspătă şi rugăciuni, căci facem parte din aceeaşi tulpină...  

   Aş mai lăsa din obiceiurile pretenţioase care-mi iau din timpul atât de preţios dar care, pretind şi ele... acelaşi timp.

   Sunt unele evenimente la care aş vrea să zăbovesc mult... mult... poate aş renunţa la multe din ce am şi aş rămâne mai mult cu ele dar... sunt departe de mine acum... Am învăţat târziu fructificarea lor, atunci când... nu mai erau...

   Mă aşez într-un singur genunchi să privesc mai bine nişte poze... cu mine, surorile, fratele meu  şi tata, plecaţi demult spre veşnicie şi le stropesc cu lacrimi pe cele mai vechi şi împrospătez zâmbetul mamei ce a plecat la Domnul să cutreiere cerul doar de câteva zile... 

   Se-aud cântări şi sorcove lovesc în flori geamul de jos al ferestrei minţii... vor să deschid Noului An, să-l primesc în curăţie de inimă şi bogăţie sufletească, să-i fac loc în podul minţii mele-n  care sincer:

   Nu ştiu dacă am reuşit să fac ordine... Te las pe Tine, Doamne, să o faci; Tu ştii cel mai bine ce-i bun şi ce-i rău pentru mine...