Noi nu putem face nimic

    "Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic." Ioan 15:5

    Să presupunem că eşti paralizat complet şi că nu poţi face nimic pentru tine înafară de a vorbi. Şi să presupunem că un prieten puternic şi demn de încredere a promis să se mute cu tine şi să se ocupe de tot ceea ce ai nevoie. Cum l-ai putea glorifica pe acest prieten dacă ar veni un străin în vizită să te vadă?

    Ai putea, oare, să îi gloeifici generozitatea şi puterea prin a încerca să te ridici din pat şi să-l porţi pe braţe? Nu! I-ai spune: "Prietene, hai te rog să mă ridici. Poţi să-mi pui şi o pernă la spate să pot să mă uit la musafirul meu? Şi-mi pui şi ochelarii, te rog?" În acest mod, musafirul tău va învăţa din cererile tale ca tu eşti lipsit de ajutor şi că prietenul tău este puternic şi bun. Îl glorifici pe prietenul tău prin a avea nevoie de el, prin a-i cere ajutorul şi prin a conta pe el.

    În Ioan 15:5, Isus spune: "Despărțiți de Mine nu puteți face nimic." Așadar, suntem paralizaţi. Fără Hristos nu suntem capabili de niciun bine care să-L glorifice pe El. Aşa cum spune Pavel în Romani 7:18, "Nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească". Dar Ioan 15:5 mai spune că Dumnezeu intenționează să facem cât mai mult bine care-l slăveşte pe Hristos: "Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod." Așadar, ca şi Prieten puternic şi demn de încredere, - "v-am numit prieteni (Ioan 15:15) - El ne promite să facă pentru şi prin noi ceea ce noi nu putem face.

    Deci, cum Îl glorificăm noi atunci? Isus dă răspunsul în Ioan 15:7: "Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea, și vi se va da." Ne rugăm! Îi cerem lui Dumnezeu să facă pentru noi, prin Hristos, ceea ce noi nu putem face pentru noi - să facem roade. Ioan 15:8 ne transmite rezultatul: "Dacă aduceți mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit." Cum este glorificat Dumnezeu prin rugăciune? Rugăciunea este recunoașterea deschisă a faptului că fără Hristos nu putem face nimic. Şi rugăciunea înseamnă a nu ne mai baza pe noi şi să ne întoarcem spre Dumnezeu crezând că El va trimite ajutorul de care avem nevoie.