Cetățeni pentru o zi sau pentru veșnicie (I)

Iată că de azi iar e luna decembrie. Începem în forță cu prea cunoscuta zi națională. Ne amintim că avem oameni de valoare, că putem face lucruri bune, că țara noastră e importantă pe harta lumii, și cine mai știe câte alte lucruri. Dar atât, doar „ne amintim”.
Puțin după această primă zi a lunii, iar ne amintim ceva. Ne amintim că trebuie să avem copii cuminți, pentru că altfel vor primi nuielușe. Mai mult decât atât, de multă vreme ne-am obișnuit să le stilizăm, să le dăm cu sclipici și chiar să fie o mândrie, dacă nu o modă, să primești cadou o nuielușă. Drăguț, chiar am diminutivat-o, ca să nu fie atât de grav că nu ai fost „cuminte”. Dar această zi e doar începutul sau doar încălzirea pentru frenezia celei pe care o numim atât de des „luna cadourilor” și nu simplu, „decembrie”.
Când vom încheia luna decembrie, o vom face cu o mare sărbătoare care e simbol al unei etape vechi încheiate și al alteia noi care abia începe. Avem în față un an nou, despre care obișnuim să spunem că e plin de necunoscut, dar ni-l dorim fericit. În aceste prime zile ale anului, dorim „An nou fericit!” oricui, așa cum luna trecută pe final am spus „Sărbători fericite!”. Nimeni nu dorește aproapelui său răul sau tristețea. Ne dorim fericirea, ne dorim împlinirea tuturor dorințelor și succes în tot ceea ce facem.
Lucrurile se mai răcesc după prima săptămână a lunii ianuarie, dar revin cu aceeași frenezie și nebunie de marketing ca în decembrie în a doua lună a anului. Atunci toți suntem îndrăgostiți, fie că sărbătorim în 14 fie în 24 (pentru că suntem români), avem motive să ne exprimăm dragostea. Totul e plin de inimioare roșii, viața e roz și iar ne amintim ceva: că avem iubite sau soții, că suntem bărbați romantici și că ea merită atenția noastră, că doar e „luna iubirii” sau, cum se revoltă cei singuri în acea perioadă, e februarie.
Cred că deja știi ce urmează. Da, vine luna martie. Avem 1 și 8, singurele zile care contează. Din nou ne amintim ceva. Avem o mamă și alte doamne în viața noastră de bărbați sociabili și le decorăm piepturile cu simbolul primăverii. Ghioceii și tot felul de alte flori sunt la mare căutare.
Dacă tot am zis că suntem sociabili, iată că începem luna aprilie cu „ziua păcălelilor”. Spun la plural pentru că e o mare mândrie să păcălești tot mai multă lume. Nu prea se mai întâmplă multe în luna aprilie. Eventual cad Paștele sau sărbătorim vreun membru al familiei pentru că poartă un nume „de pământ” cu care se mândrește.
Iată că suntem în luna a cincea și acoperim atâtea domenii ale vieții. Începem cu una sau chiar două zilele libere, iar dacă putem facem din ele un weekend prelungit cu gândul că suntem români și trebuie să găsim un colț de natură pe care să-l afumăm cu grătar, în zgomot de boxă portabilă, că doar suntem în secolul tehnologiei. Unii chiar vedem pentru prima dată în an valurile mării sau urcăm pe munte pentru că e aer curat și poate nu e atât de frig.
Am zis de valurile mării și deja în iunie visăm la ceea ce numim atât de pompos, „sezon estival”. Nu mai e o zi sau două, e un întreg sezon. Câteva luni în care avem liber de la muncă și putem să ne facem planuri de a ieși din rutina locului de muncă. Așa trec lunile iunie, iulie și august.
Începe septembrie, iar copiii noștri își reamintesc noțiunile învățate înainte de vacanță și avem iar o mare alergătură: după vara în care am alergat să găsim destinația de vacanță perfectă, trebuie să echipăm copiii cu tot felul de lucruri necesare școlii. Iar până în octombrie, studenții și părinții lor vor alerga după cel mai bun loc în cămin sau cea mai ieftină și bună chirie din marele oraș.
Simțiți că deja e noiembrie și se apropie minunata lună a cadourilor? În noiembrie unii își amintesc de „Postul Crăciunului”, la fel cum și-au amintit de „Postul Paștelui”, căutând în magazine eticheta „Produse de post”. Nimic rău în asta, doar că și aici e vorba mai mult de un trend de marketing. Să nu uităm că am sărit peste „costumele de Halloween” și „Black Friday” care intră tot la categoria marketing și reclamă sclipitoare care îți fură privirea.
Uite, deja e luna decembrie, e vremea să fii mai bun și să o iei de la capăt.
Probabil simți cum tu ca și creștin trebuie să trăiești în acest vârtej al lumii contemporane care vrea să te cuprindă și pe tine. Ai două opțiuni: fie recitești acest editorial și spui că trebuie să fii și tu așa, fie aștepți partea a doua a acestui editorial care ar putea veni cu soluții pentru tine sau cu reversul medaliei.