Înnoirea: circumstanță sau proces?

Ce înseamnă „noul” pentru tine? Îți produce teamă de necunoscut? Te provoacă? Îți stârnește emoții contradictorii? Gândește-te puțin!

Primăvara suntem obișnuiți să vorbim despre noutate, viață, prospețime. Pare că lucrurile se întâmplă de la sine în natură. E aproape banal ca după iarnă să urmeze primăvara cu belșugul ei; și totuși, există Cineva care se ocupă de aceste lucruri, fără ca noi să realizăm. La porunca Lui, zăpada se topește, pământul rodește și toată natura se umple de culoare.

Dacă în felul acesta se desfășoară anotimpurile și ritmul naturii, de ce am crede că e diferit în cazul nostru, coroana creațiunii lui Dumnezeu?

Apropo, te simți și tu înnoit de anotimp? Sau poate te simți nou când îți schimbi garderoba, când te muți într-o casă mai spațioasă, când îți cumperi o mașină nouă sau când reușești să ajungi la forma fizică pe care ți-ai dorit-o. Sunt lucruri care ne îmbunătățesc și ne cresc nivelul de trai, confortul, și nu e greșit. Însă nu vreau să vorbim despre lucruri, ci despre inimă...

Când ai experimentat ultima dată o adiere proaspătă peste inima ta, un suflu nou peste gândurile și motivațiile tale? Înnoirea nu se produce de la sine, ci reprezintă un proces.

Transformarea cere voință, timp, disponibilitate și smerenie. Smerenie să realizăm cât de vechi suntem, de fapt. Vechi în obiceiuri păcătoase, în gânduri care nu Îl onorează pe Hristos și în comportamente necontrolate. Smerenia ne aduce în fața nevoilor inimii noastre, dincolo de nevoile materiale. Paradoxal, smerenia dezvoltă adevăruri profunde și realități incontestabile ale inimilor noastre, ca, mai apoi, să ne ajute să ne ridicăm și să creștem - „Smeriți-vă, dar, sub mana tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe.” (1 Petru 5:6). Însă doar smerenia în fața lui Dumnezeu și doar prin Duhul Lui, vom putea experimenta transformarea, altfel, vorbim despre schimbări pe termen scurt.

Primăvara aceasta este doar imboldul pe care îl primim pentru a ne analiza inima. Anotimpul, banii, relațiile sau bunurile materiale nu schimbă decât lucrurile care se văd. Inima are nevoie de relația adevărată cu Hristos, pentru a fi transformată.

Oricât ar părea de clișeic, îndrăznesc să aduc această provocare de a face ordine în viețile noastre, să renunțăm la tot ceea ce e vechi și murdar pentru a beneficia de înnoire veșnică! „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptura nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17)