Dumnezeul care nu va renunța

    Nu fiecare din lumea lui Isus L-a întâmpinat călduros. Nu fiecare L-a primit cu bunăvoinţă. Şi mulţi nu numai că-L ignoră, ei îl resping. Isaia a profeţit în felul următor modul în care va fi întâmpinat: „El a fost dispreţuit şi părăsit de oameni” (Isaia 53:3). Ioan a rezumat respingerea lui Isus cu aceste cuvinte: „El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ceea ce era a Lui, dar ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1:10-11).

    Cum a suportat Hristos un tratament ca acesta? În orice moment ar fi putut spune, „Renunţ. Mi-a ajuns.” De ce n-a făcut-o? Ce l-a făcut să nu renunţe?

    Mă întreb dacă Lee Ielpi înţelege răspunsul? El este un luptător cu focul pensionat, un luptător cu focul al oraşului New York. A dăruit douăzeci şi şase de ani oraşului. Dar pe 11 septembrie 2001, el a dăruit mult mai mult. Şi-a dăruit fiul. Jonathan Ielpi a fost pompier, de asemenea. Când turnurile gemene au căzut, el a fost acolo.

    Luptătorii cu focul sunt un clan loial. Când unul piere pe linia de datorie, trupul este lăsat acolo până un luptator cu focul care cunoaşte respectiva persoană poate veni realmente să-l ridice. Lee a făcut din descoperirea trupului fiului său misiunea sa personală. A săpat zilnic cu mulţi alţii în cimitirul de şaisprezece acri. Întro zi de marţi, pe 11 decembrie, trei luni de la dezastru, fiul său a fost găsit. Şi Lee a fost acolo pentru a-l scoate afară. El nu a renunţat. Tatăl nu a renunţat. El a refuzat să se întoarcă şi să plece. De ce? Pentru că dragostea pentru fiul său a fost mai mare decât durerea căutării.

    Nu poate fi spus la fel şi despre Hristos? De ce nu a renunţat? Pentru că dragostea pentru copiii Săi a fost mai mare decât durerea călătoriei. El a venit să te scoată afară. Lumea ta s-a prăbuşit. De aceea a venit. Erai mort, mort în păcat. De aceea a venit. El te iubeşte. De aceea a venit. De aceea a suportat distanţa dintre noi. „Dragostea… suportă toate lucrurile”. De aceea a suportat împotrivirea din partea noastră. „Dragostea… suportă toate lucrurile”. De aceea a parcurs ultimul pas al întrupării: „El, pentru noi, L-a făcut păcat pe Cel ce n-a cunoscut păcatul, pentru ca, în El, să devenim dreptatea lui Dumnezeu” (2 Corinteni 5:21). De ce a făcut Isus asta? Este numai un răspuns. Şi răspunsul are un cuvânt. Dragoste. Şi acea dragoste a lui Hristos „suportă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul” (1 Corinteni 13:7).

    Gândeşte-te la asta pentru o clipă. Bea din asta pentru o clipă. Bea din plin. Nu sorbi sau ciupi doar. Este vremea să înghiţi lacom. Este vremea să laşi ca dragostea Sa să acopere toate lucrurile din viaţa ta. Toate secretele. Toate durerile. Toate orele de nenorocire, minutele de îngrijorare.

    Dimineţile în care te-ai trezit în patul unui străin? Dragostea Sa va acopri asta. Anii în care te-ai ocupat de prejudecăţi şi mândrie? Dragostea Lui va acoperi asta. Fiecare promisiune încălcată, drog luat, ban furat. Fiecare înjurătură, blestemăţie, cuvânt grosolan. Dragostea Lui acoperă toate lucrurile. Las-o. Descoperă împreună cu psalmistul. „El te încununează cu bunătate şi îndurare” (Psalmii 103:4). Imaginează-ţi un autocamion basculant plin de dragoste. Acolo eşti tu, în spate. Dumnezeu ridică cadrul până când dragostea începe să curgă. Încet la început, apoi mult, mult, mult, până eşti ascuns, îngropat, acoperit în dragostea Sa.

    „Hei, unde eşti?” întreabă cineva. „Aici, acoperit în dragoste”. Lasă dragostea Sa să acopere toate lucrurile. Fă-o de dragul Lui. Pentru gloria numelui Său. Fă-o de dragul tău. Pentru pacea inimii tale. Şi fă-o de dragul lor. Pentru oamenii din viaţa ta. Lasă ca dragostea Lui să cadă pe tine în aşa fel încât a ta să poata să cada pe ei.

    Sursa: www.fiti-oameni.ro