O datorie sfântă: distrugerea a tot ce e Amalec!

În Biblie, Amalec este nepotul lui Esau. O corcitură israelito-păgână. Ieșit dintr-un om ce-a nesocotit dreptul de întâi născut, adică de a sluji Domnului. Mama lui - Timna, a fost de fapt țiitoarea tatălui său Elifaz, nici măcar soția acestuia (Geneza 36:12). Din Amalec a ieșit un neam mare, războinic și rău, care a locuit ținuturile pustii de la sud de Israel, spre Egipt. Erau locuitori de vale, nu de munți. M-a uimit că Amalec nu reprezintă o caracteristică anume. De fapt nu e un nume propriu, ci ceva comun.

La un moment dat, Amalec ajunseseră ”cel dintâi dintre Neamuri” (Numeri 24:20). Interesant, tocmai atunci, Balaam îi proorocește: ”...clar, într-o zi, va fi nimicit”.

Amalec, ”verișorul” evreilor, este primul popor care-l atacă pe Israel după ieșirea acestuia din Egipt! (Exod 17:8) Îl atacă fără motiv. I-a stat de-a curmezișul, ”i-a astupat drumul” - declară însuși Dumnezeu despre situația împotrivirii de la Refidin. (1 Samuel 15:3) Această răzvrătire a fost văzută ca o împotrivire față de scaunul de domnie al Domnului. Adică, Amalec a vrut să oprească binecuvântarea lui Dumnezeu din Geneza, a vrut să stopeze venirea lui Șilo! A Lui Hristos, a mântuirii lumii!

Drept urmare, după lupta de la Refidim, Moise a poruncit Israelului : ”Domnul va purta război cu Amalec, din neam în neam”. Mai târziu, când Moise se pregătea de întâlnirea cu Iehova, iar poporul de intrarea în Canaan, bătrânul conducător le poruncește: ”când vei avea odihnă..., în țara pe care Domnul ți-o dă moștenire..., să ștergi pomenirea lui Amalec de supt ceruri; să nu uiți lucrul acesta”!

Când Saul este uns împărat peste Israel, proorocul Samuel îi aduce aminte porunca lui Moise: ”du-te și bate-l pe Amalec, nimicește-l cu desăvârșire” (1 Samuel 15:3). Iar Saul, ce face? ”A nimicit numai tot ce era prost și nebăgat în seamă”! (1 Samuel 15:9) Consecință: e lepădat de Dumnezeu! Mai târziu, după moartea sa, un amalecit îi fură cununa și brățara împărătească și i le duce lui David, mințind că el a ucis pe Saul! (2 Samuel 1:10). David tocmai venise de la război cu Amalec. Evident îl ucide pe tânărul amalecit mincinos, care se aștepta la recompensă necuvenită. ”Nu ți-a fost frică să pui mâna pe unsul Domnului?”, l-a întrebat noul rege.

Unii spun că Amalec e firea veche, alții că e Satana. N-a murit. E încă în luptă cu noi. Dacă urmărim atent ce-am scris mai sus, vedem că atacă totdeauna fără să-i faci vreun rău, e mincinos, e împotrivitor scaunului de domnie al lui Hristos, stă de-a curmezișul pe drumul spre cer, blochează căile de înaintare. Cel mai mult îi place să atace neanunțat, ”pe dinapoi, pe cei ce se târăsc la coadă”. Când? Tocmai când suntem obosiți și sleiți de putere! (vezi Deuteronom 25:17-19) Atacul ăsta încă se vede limpede în biserici. Luăm aminte?

Nu vrem să ne jucăm cu Amalecul firii. Trebuie distrus în totalitate. Dacă nu, într-o zi, pățim ca Saul: Dumnezeu își va întoarce fața de la noi!

Scopul lui Amalec fraților, e să ne fure într-o zi cununa pe care ne-a promis-o Isus.