"Intristarea Duhului Sfant" - pastor Ioan Cocîrțeu

Categorie: Duhul Sfant

”Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.”

Efeseni 4:30

    Întristarea Duhului Sfânt, despre care vorbește apostolul Pavel, este un păcat săvârșit de credincioși împotriva Duhului lui Dumnezeu. Aici sunt vizate lucrurile pe care le facem și care sunt incompatibile cu natura Duhului Sfânt, rănindu-I astfel inima și lezându-I ființa. Prin ceea ce facem Îi putem cauza dureri Duhului Sfânt.

    Cuvântul ”a întrista” ține de sfera dragostei. Duhul Sfânt ne iubește întocmai cum ne- a iubit Domnul Isus: ”Vă îndemn dar, fraților, pentru Domnul nostru Isus Hristos și pentru dragostea Duhului, să vă luptați împreună cu mine, în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine.” (Romani 15: 30). Îi putem răni sau mânia pe cei ce nu sunt nimic pentru noi, dar îi putem întrista numai pe cei ce ne iubesc.

    Cum poate un credincios să întristeze Duhul lui Dumnezeu ? În Efeseni 4: 20- 32 Pavel spune că orice atitudine, orice vorbire sau orice stare care se abate de la standardele vieții lui Hristos întristează Duhul Sfânt. Duhul este:

• Duhul adevărului (Ioan 14: 17) – așa că orice fals, orice înșelăciune sau ipocrizie Îl întristează.
• Duhul credinței (2 Cor. 4: 13) – așa că îndoiala, lipsa de încredere, neliniștea, îngrijorarea Îl întristează.
• Duhul harului (Evrei 10: 29) – așa că Duhul este întristat de inima împietrită, răutăcioasă, nemiloasă, neiertătoare și neiubitoare.
• Duhul sfințeniei (Romani 1: 4) – așa că tot ce este necurat, corupt sau degradat Îl întristează.

Ce se întâmplă când întristăm pe Duhul Sfânt ? Nu trebuie să uităm faptul că Duhul împarte bucurie, pace și fericire în fiecare inimă, iar atunci când L- am întristat, lucrările acestea încetează să fie realizate în noi. Când este întristat El cauzează lipsa bucuriei și puterii în noi, până când renunțăm la păcat și- l mărturisim. Când părtășia Duhului este întreruptă în noi, chiar dacă aparent am arăta fericiți, lăuntrul nostru este lipsit de bucuria lucrării plenare a lui Dumnezeu.

În Iacov 4: 5 este scris: ”…Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.” În dăruirea noastră totală lui Dumnezeu stă secretul curăției, al păcii și al puterii.

Un frumos vers de cântare spune așa:

”Preasfinte Duh de viață darnic, Preasfinte-împărțitor de har

În fața Ta ființa noastră, se pleacă-n rugăciune iar”

sursa: https://biserica2.ro/