"Ce spune Biblia despre vorbirea în limbi?"

Categorie: Duhul Sfant

Vorbirea în limbi este un dar spiritual, dar ce înseamnă el?

6 minute · Steve Lenk

„Darul vorbirii în limbi” este un dar spiritual. Înseamnă a vorbi cu cuvinte sau într-o limbă pe care persoana în cauză nu o cunoaște pentru a întări pe sine și pe ceilalți.

Isus a prezis despre vorbirea în limbi: „Și aceste semne vor urma pe cei care cred… ei vor vorbi în alte limbi.”  Marcu 16:17. Prima dată când cineva a vorbit în limbi a fost în ziua Rusaliilor, când Duhul Sfânt a fost turnat peste apostoli, cum scrie în Fapte 2:1-12. Apostolii vorbeau Evangelia mulțimilor în Ierusalim și ce ei vorbeau putea fi înțeles de oameni care vorbeau diferite limbi: „… îi auzim vorbind în limbile noastre despre minunile minunate ale lui Dumnezeu.” Fapte 2:11.

Mai târziu, Pavel scrie despre darul vorbirii în limbi în 1 Corinteni 12 și 14. Totuși, aici el scrie că persoana care vorbește în limbi nu vorbește o limbă înțeleasă. „nimeni nu-l înțelege; totuși, în duhul lui, el vorbește misterii.” 1 Corinteni 14:2. Totuși, acest dar care a fost dat credincioșilor poate fi folosit ca să zidească pe ceilalți în întâlnirile creștine.

Ce spune Biblia despre vorbirea în limbi?

Mult ce scrie în Biblie despre acest dar este scris de Pavel adunării din Corint. Aparent, mulți dintre ei au primit acest dar dar nu înțelegeau folosirea lui adecvată în adunările lor.

Paul încearcă să-i ajute ca să înțeleagă scopul lui: „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.” 1 Corinteni 12:4-10.

Darul vorbirii în limbi a fost unul din multele date credincioșilor ca să ajute la zidirea Trupului lui Hristos, care este Biserica.

Pentru edificare

Vorbirea în limbi în sine poate ajuta unei persoane. Pavel spune: „Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi” 1 Corinteni 14:4. Vorbirea în limbi poate ajuta ca să exprimi ce este în duhul tău și ceea ce tu nu poți exprima cu cuvinte. Pavel clarifică faptul că cel mai bun mod de a zidi biserica este de a vorbi profetic, cu cuvinte „clare” care zidesc credința și înțelegerea tuturor celor care aud mesajul. „Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi. Dar în biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.” 1 Corinteni 14:18-19.

Totuși, vorbirea în limbi poate fi și spre „câștigul tuturor” într-o adunare creștină, dacă ea este tălmăcită într-o limbă cunoscută de cei din adunare: „
Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul, o învăţătură, altul, o descoperire, altul, o vorbă în altă limbă, altul, o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească. „Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând; şi unul să tălmăcească.” 1 Corinteni 14:26-27.

Când este folosit astfel, darul vorbirii în limbi ar trebui folosit ca să sublinieze sau să susțină mesajul spiritual și nu doar pentru că te simți puternic mișcat în emoțiile tale. Astfel, cei din jurul celui care a vorbit în limbi vor fi edificați.

Un semn pentru necredincioși

Mai este un motiv pentru care darul vorbirii în limbi este dat: „În Lege este scris: "Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul." Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.” 1 Corinteni 14:21-22. Astfel, darul poate fi spre folosul celor care participă la întâlniri dar care încă nu și-au predat viața lor lui Hristos.

Mai este o situație în cartea Faptelor Apostolilor unde oamenii care erau botezați cu Duhul Sfânt vorbeau în limbi în același timp. Aceasta se întâmpla cel mai clar în ziua Rusaliilor când botezul cu Duhul Sfânt a fost dat pentru prima dată, dar s-a întâmplat și alte dăți (vezi Fapte 1 și Fapte 19:5-7). Totuși, nu este scris nicăieri că acestea două se întâmplă mereu împreună.

Cine primește acest dar spiritual?

Este scris în Biblie că nu toți credincioșii primesc acest dar: „Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi, pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor şi vorbirii în felurite limbi. Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt proroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni? Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?” 1 Corinteni 12:28-30. Noi putem vedea aici că doar unii vor primi darul vorbirii în limbi, la cel cum doar unii sunt chemați să fie apostolli, etc.

La fel ca toate celelalte daruri ale Duhului, vorbirea în limbi nu este neapărat un semn de maturitate spirituală. Mulți dintre corinteni vorbeau în limbi, dar Pavel spune despre ei că erau „copii în Hristos.” (1 Corinteni 3:1). Totuși, când el este folosit într-o manieră corespunzătoare, el poate fi folosit spre zidirea fiecăruia îndividual, dar și spre zidirea altor mădulare din Trupul lui Hristos.

Categorie: Invataturi biblice