"Punerea mâinilor, botezul cu apă şi primirea Duhului Sfânt" Christian Briem

Categorie: Duhul Sfant

Întrebare:

În Fapte 2:38 , botezul în Numele Domnului Isus precede primirea Duhului Sfânt, la fel ca în Fapte 8:15-16 . Dimpotrivă în Fapte 10:44 credincioşii primesc mai întâi Duhul Sfânt şi sunt apoi botezaţi. Pe lângă aceasta, este frapant că în capitolul 8 Duhul Sfânt este dat prin punerea mâinilor apostolilor, în timp ce în capitolele 2 şi 10, nu citim nimic de acest gen. Cum se explică aceste diferenţe?

Răspuns:

Sunt două întrebări diferite: prima se referă la o chestiune de ordine sau de succesiune: botez, apoi primirea Duhului Sfânt. A doua întrebare priveşte legătura dintre punerea mâinilor şi primirea Duhului Sfânt.

Botez înainte sau după primirea Duhului Sfânt

Ordinea pe care o vedem în cazul lui Corneliu şi al casei lui în capitolul 10 (adică mai întâi primirea Duhului Sfânt, apoi botezul cu apă în Numele Domnului), pare a fi ordinea normală pentru noi astăzi, care suntem şi noi ieşiţi dintre naţiuni. Aceşti credincioşi dintre naţiuni auziseră Cuvântul mântuirii prin Petru, şi îl primiseră prin credinţă. Confirmarea credinţei lor de către Dumnezeu (Galateni 3:2 ) nu se face aşteptată: „Duhul Sfânt a venit peste toţi cei care ascultau Cuvântul” (Fapte 10:44 ). Cine putea opri apa, ca să nu fie botezat? Şi astfel Petru a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului. Le-a fost astfel acordat privilegiul de a se aşeza în mod exterior de partea Domnului respins, şi de asemenea în cercul ucenicilor sau al mărturisirii creştine.

Cazul credincioşilor evrei şi al celor din Samaria era diferit. Atât unii cât şi ceilalţi aveau nevoie de relaţii proprii cu Mesia, „care Se numeşte Hristos” (Ioan 4:25 ). Primii se făcuseră în mod deosebit vinovaţi pentru că răstigniseră „pe acest Isus” pe care „Dumnezeu L-a făcut Domn şi Hristos” (Fapte 2:36 ). Faptul că la auzul acestui cuvânt „au fost străpunşi în inimă” şi întrebarea lor „Ce să facem, fraţilor?” arată că ei credeau acest cuvânt (Fapte 2:37 ). Dar înainte de a putea fi pecetluiţi cu Duhul Sfânt (Efeseni 1:13 ), ei trebuiau prin botez, să ia locul morţii cu Hristos, trebuiau să se aşeze în mod public de partea Celui pe care Îl răstigniseră şi să judece toate în care se încrezuseră până atunci. Pe scurt, trebuiau s-o rupă cu tot ce era omul religios, cu tot ce era iudaismul.

Punerea mâinilor şi primirea Duhului Sfânt

În ce priveşte punerea mâinilor şi legătura sa cu primirea Duhului Sfânt, se poate spune că este o excepţie. În ziua de Rusalii, când Duhul Sfânt a venit pe pământ, şi credincioşii evrei, cei 120 din camera de sus, au fost botezaţi „într-un singur trup” (1. Corinteni 12:13 ; Fapte 2:4 ),  nu auzim de nicio punere a mâinilor. Nu auzim despre aşa ceva nici în timpul celui de al doilea mare eveniment, când Duhul Sfânt a fost turnat peste credincioşii ieşiţi dintre naţiuni (Fapte 10:44-47 ). În timpul acestor două evenimente majore şi determinante în care a fost dat Duhul Sfânt, nu găsim absolut nimic despre un intermediar omenesc.

Când în Fapte 8 , apostolii Petru şi Ioan şi-au pus mâinile peste credincioşii din Samaria, şi în Fapte 19 apostolul Pavel şi-a pus mâinile şi peste cei doisprezece ucenici ai lui Ioan, ca să primească Duhul Sfânt, exista un motiv particular pentru această diferenţă în maniera de a transmite Duhul Sfânt: Domnul glorificat a onorat şi a confirmat apostolii Lui pe pământ, - în primul caz pe apostolii evrei, în al doilea caz pe apostolul naţiunilor. Pe lângă aceasta, poziţia Samariei era caracterizată dintotdeauna de apostazie şi independenţă. Deşi îşi spuneau că se trag din Iacov (Ioan 4:12 ), ridicaseră din timpul lui Neemia un cult rival pe muntele Garizim, cu un templu rival. Trebuiau deci să înveţe să pună capăt oricărei atitudini concurente în lucrurile lui Dumnezeu. Mărturia creştină trebuia să fie unică, lucrarea lui Dumnezeu trebuia să fie un tot. Nu numai că Filip a trebuit să părăsească cetatea iudaică pentru a vesti Evanghelia samaritenilor, dar apostolii Petru şi Ioan au trebuit să coboare în Samaria pentru a pune acolo mâinile peste credincioşi, ca să primească Duhul Sfânt: binecuvântarea lui Dumnezeu nu-i putea atinge decât pornind de la Ierusalim.

sursa: https://comori.org/