"Lucrarile de baza ale Duhului Sfant (4)"

Categorie: Duhul Sfant

SFINŢIREA  (Romani 6:22)

Sfinţirea înseamnă două lucruri principale: a tăia – a separa şi a străluci, ambele idei sunt prezentate în Vechiul Testament. Sfinţirea transmite două idei de bază: să pui deoparte pentru Dumnezeu şi pentru slujirea Lui. Ideea de a pune deoparte are două aspecte. Primul aspect este acela de separare de tot ce este profan, necurat şi impur. În al doilea rând, sfinţirea arată că tot ceea ce a fost sfinţit este dedicat în întregime lui Dumnezeu, este prezentat lui Dumnezeu. Al doilea înţeles este mult mai lăuntric decât poziţional. A fi puus deoparte pentru Dumnezeu nu ne face sfinţi, suntem consideraţi sfinţi. Cel de-al doilea înţeles arată cum anume suntem făcuţi sfinţi. Înţelesul acesta se referă, aşadar, la o anumită lucrare de purificare şi curăţare care are loc înăuntrul nostru, care ne ajută să ne conformăm tot mai mult Domnului Hristos, şi care ne schimbă în chipul Său din slavă în slavă. O definiţie corectă a sfinţirii ar putea fi aceasta: O lucrare continuă şi plină de har a Duhului Sfânt prin care El eliberează pe păcătosul justificat de pângărirea păcatului, îi reînoieşte întreaga natură după chipul Lui Dumnezeu şi îl ajută să facă fapte bune.

Pe lângă acestea Duhul Sfânt mai realizează şi alte lucrări în viaţa omului:

• Încredinţare (Filipeni 1:6)
• Părtăşie (Ioan 4:16)
• Mângâiere (Ioan 14:16)
• Descoperire (1 Corinteni 2:4)
• Dovedire (1 Corinteni 2:4)
• Mijlocire (Romani 8:26)
• Călăuzire (Ioan 16:13)
• Pecetluire (Efeseni 1:13)
• Cârmuire (Galateni 5:16)
• Proslăvire (Romani 8:17).

sursa: https://la1ceai.wordpress.com/