„Duhul Sfânt vs. duhul vremii: care dintre ele te controlează?”

Categorie: Duhul Sfant

Ce te conduce – duhul vremii sau Duhul Sfânt?

6 minute · Louise Nielsen

„Omul este stăpânul propriei sorți,” spune o zicală. Dar, în ultimii ani, pare să fie influențe copleșitoare cu care oamenii se confruntă.

Limitele lumii acesteia încep să dispară odată cu uneltele tehnologice de multe feluri. În ultimul deceniu, tehnologia a cucerit lumea foarte furtunos și a oferit lucruri pe care, acum, le considerăm necesități. Această dezvoltare ne-a afectat și comportamentul nostru și ia ființă o dezbatere inevitabilă în media despre lipsa de interacțiune din viețile oamenilor. Multe lucruri ne pot ocupa timpul și gândurile noastre, dar cât de conștienți trebuie să fim noi de acest adevăr?

Fiind creștin, trebuie să fiu conștient de duhul cu care mă umplu și de motivele care sunt din spatele acțiunilor mele.

Recent, am citit un pasaj scris de fondatorul Bisericii Creștine Brunstad, Johan Oscar Smith, care mi-a dat o nouă perspectivă asupra lumii în care trăiesc. (fragment din articolul „Luptă interioară”, Skjulte Skatter, feb 1912)

Este o viață interioară cu dușmani interiori cu care trebuie să lupți, să-i distrugi și să-i cucerești. Dușmanii vieții noastre interioare sunt acele forțe care ne împrăștie gândurile noastre prin a ne atrage atenția spre lucrurile exterioare. Acești inamici sunt diferite dorinți care caută să ne fure atenția cauzând gândurile noastre să se agațe de lucruri exterioare, lucruri care vor trece. Aceasta este goliciune: lucrurile de care inima era atașată să treacă, în timp ce persoana însăși, care este o ființă eternă, să fie umplută cu nimic altceva, decât goliciune, când ar fi trebuit să fi fost umplută cu Dumnezeu Însuși. De aceea este atât de important să-I permitem lui Dumnezeu să ne atragă mintea departe de tot ce este extern – lucrurile care vor trece – și să ne întoarcem concentrarea spre sursa vieții, care trăiește etern, dat fiind că și noi trăim veșnic. Atunci o bucurie și o pace indescriptibilă ne va umple, începând cu acest timp stricat, și va continua în eternități necunoscute. Domnul să ne ajute să facem așa.

Duhul vremii versus Duhul Sfânt

Această forță, care vrea să ne facă mințile să se lege de lucruri exterioare, este duhul vremii. Mergi în acest duh când permiți lumii să te conducă; acesta este duhul care lucrează în fiii neascultării. (Efeseni 2:2). Într-un contrast ascuțit față de acest duh întunecat, Duhul Sfânt este gura lui Dumnezeu pentru oameni. Duhul vremii lucrează direct împotriva Duhului Sfânt, cu scopul de a ne umple cu lucruri trecătoare – în loc să fim umpluți cu Duhul lui Dumnezeu.

Cum vedem noi acum lumea în contextul acestor adevăruri? În aceste zile, mulți tineri au probleme la concentrare – caută în mod constant amuzament și niciun profesor nu pare a fi destul de interesant ca să le captiveze atenția. Printre altele, duhul vremii încurajează autopromovarea. Dar, fiind creștin, trebuie să am grijă cu ce duh mă umplu – ce motivează acțiunile mele.

„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” (1 Corinteni 6:12)

Gândindu-ne la eternitate, nu este timpul să pierdem timp pe satisfacerea propriei persoane. Dumnezeu are mereu ceva să-mi spună prin Duhul Sfânt. El are rețeta unei vieți fericite dacă eu Îi ascult vocea și îndeplinesc ce ea îmi indică. Dar se cere de la mine să fiu tăcut și atent, căci calea cu cea mai puțină opoziție este cea în care îmi astup urechea față de Dumnezeu și, implicit, cedez complet poftei de amuzament continuu.

Atenție conștientă acordată vieții interioare

Majoritatea oamenilor văd doar lumea exterioară, dar există o lume invizibilă care, poate fi simțită foarte clar de credincioși. (Evrei 11:1). De aceea, credinciosul știe că duhul acestei lumi va înlocui bucuria cu un sentiment de goliciune, în timp ce Duhul Sfânt ne va ajuta să obținem aceleași virtuți pe care Isus le-a avut. Dumnezeu vrea ca eu să-mi petrec condus de Duhul Sfânt. Dacă mă concentrez pe viața mea interioară și nu pe cea exterioară, atunci, în loc să caut plăceri temporare, caut lucrurile care-mi dau valoare veșnică în tărâmul etern care mă așteaptă împreună cu toți care au dus aceeași luptă.

„…chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.” scrie Pavel în 2 Corinteni 4:16. Când permit Duhului Sfânt să mă călăuzească în timpul zilei și împlinesc poruncile pe care Dumnezeu mi le dă, atunci, cu trecerea fiecărei zile, eu obțin o plinătate mai mare a virtuților lui Hristos în duhul meu. Invidia și mândria sunt înlocuite cu bunătate, milă, răbdare, iar aceste virtuți devin o parte reală, integrată în mine. Acestea sunt valori eterne care sunt în duhul meu, nu în trupul meu efemer, pământesc.

Astfel de pepite de aur – ca acest pasajul de mai sus, de Smith – sunt articole scrise cu mai mult de o sută de ani în urmă, dar nu sunt mai puțin relevante azi; sunt cuvinte pe care le pot folosi în viața mea zilnică – cuvinte care îmi pot da o perspectivă luminată. Eu mă pot concentra pe destinul meu etern, în loc să duc atenția în lucruri mult mai mici și lipsite de sens. Aceasta face că eu mă umplu conștient cu Cuvântul lui Dumnezeu – devine prioritatea mea principală, iar astfel, în toate activitățile mele zilnice, eu păstrez această viziune cerească.

Duhul meu este reînnoit zi de zi sau, cu alte cuvinte, devin o persoană nouă în feicare zi! Ce viață interesantă pot trăi – într-o creștere constantă!

sursa: https://crestinismactiv.ro/