"Biserica si conducatorii ei au puterea de a ierta pacatele?" - Adevar biblic

Categoria: Adevaruri biblice

  Doctrina potrivit careia preotul sau Biserica, prin reprezentantii ei, pot ierta pacatele unui om se bazeaza pe cuvintele rostite de Domnul Christos cu ocazia marturisirii lui Petru in Cezareea lui Filip: „Iti voi da cheile Imparatiei cerurilor si orice vei lega pe pamant, va fi legat in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant, va fi dezlegat in ceruri” ( Matei 16,19 ).

O prima intrebare pe care o ridica afirmatia Mantuitorului este urmatoarea: De ce doar lui Petru i s-a dat aceasta autoritate si nu tuturor ucenicilor ? Doar pentru ca Petru, asa cum il stim plin de initiativa, a marturisit primul crezul sau legat de Persoana lui Iisus ?

Problema se clarifica cu doua capitole mai tarziu, respectiv in Matei 18, 18, cand Mantuitorul li se adreseaza tuturor ucenicilor ( deci Bisericii Sale ), spunandu-le: „Adevarat va spun ca orice veti lega pe pamant va fi legat in cer si orice veti dezlega pe pamant va fi dezlegat in cer.”

Asadar, ideea ca Petru ar fi primit un statut special intre ucenici nu este sustinuta de Evanghelii. Matei, Marcu, Luca si Ioan nu stiau nimic despre primatul lui Petru in cadrul Bisericii, asa cum se sustine de catre unii crestini. Daca in Matei 16,19 Iisus i S-a adresat doar lui Petru, aceasta s-a datorat faptului ca el a marturisit primul credinta sa in El ca Fiu al lui Dumnezeu, fara ca prin aceasta ceilalti ucenici sa fie exclusi de la primirea acestei autoritati.

Deci puterea de a „lega” si „dezlega” a fost data Bisericii si nu unui anumit membru al ei. Biserica are autoritatea de a administra disciplina asupra membrilor ei. Acest fapt rezulta clar din contextul capitolului 18 din Matei ( vers. 15-18 ). Intrebarea care se pune este urmatoarea: Aceasta autoritate este limitata sau nelimitata ?

Daca privim cu atentie la enuntul textului din Matei 18,18, observam un amanunt aparent nesemnificativ, dar deosebit de important: „Orice veti lega pe pamant, va fi legat in cer si orice veti dezlega pe pamant, va fi dezlegat in cer.” Daca enuntul ar fi fost altul: „Orice veti lega pe pamant, va fi legat si in cer si orice veti dezlega pe pamant, va fi dezlegat si in cer”, atunci am fi avut motive sa intelegem ca Biserica are o autoritate nelimitata, cerul trebuind sa se conformeze hotararilor ei. Or chiar si bunul simt ne arata ca lucrurile nu pot sta in felul acesta.

Traducerea corecta a textului ar fi urmatoarea: „Orice veti lega pe pamant, va fi fost legat si in ceruri si orice veti dezlega pe pamant, va fi fost dezlegat si in ceruri” ( traducerea NASB ). Conform acestei traduceri, deciziile Bisericii trebuie sa reflecte deciziile luate deja in cer si nu invers.

Asadar, Biserica trebuie sa urmeze o hotarare luata in cer si nu cerul sa urmeze o hotarare luata de Biserica. Aceasta ordine fireasca a lucrurilor reiese si din Ioan 20, 23, trad. NKJV: „Celor ce le veti ierta pacatele, le-au fost iertate, si celor ce le veti tinea, le-au fost tinute.” Traducerea lui Dumitru Cornilescu este deficitara in acest punct, deoarece inverseaza ordinea luarii deciziei: „Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate, si celor ce le veti tinea, vor fi tinute.”

Aceste cuvinte ale Mantuitorului au fost folosite de unii crestini pentru a justifica practica iertarii pacatelor de catre preot. Insa nici in text, nici in context nu exista vreun indiciu care sa acorde preotului o asemenea autoritate.

Iertarea pacatelor este o prerogativa exclusiva a lui Dumnezeu. Evangheliile ne raporteaza ca Iisus a fost acuzat de hula pentru ca a iertat pacatele unor oameni ( vezi Luca 7, 48.49 ; Matei 9, 2.3 ; Marcu 2, 5-7 ), iar motivul acuzatiei era foarte clar: „Cum vorbeste omul acesta astfel ? Huleste ! Cine poate sa ierte pacatele decat numai Dumnezeu ?” ( Marcu 2,7 ).

Iertarea la care se refera aici Domnul Iisus trebuie inteleasa in contextul trimiterii Bisericii Sale in lume: „Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi” ( Ioan 20,21 ). Apoi El le-a dat ucenicilor Duh Sfant, trimitandu-i „sa propovaduiasca tuturor neamurilor pocainta si iertarea pacatelor, incepand din Ierusalim” ( Luca 24, 47 ).

Declaratia din Luca clarifica intelesul textului din Ioan 20, 21-23, sugerand ca Iisus nu a dat putere Bisericii Sale sa ierte pacatele, ci sa proclame  lumii adevarul despre iertarea lui Dumnezeu. Faptul ca Biserica si conducatorii ei, apostolii, au inteles lucrul acesta rezulta clar din predica tinuta de apostolul Petru in ziua Cincizecimii: „Pocaiti-va”, le-a zis Petru, „si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Iisus Christos spre iertarea pacatelor voastre: apoi veti primi darul Sfantului Duh” ( Fapte 2, 38 ).

In concluzie, Mantuitorul nu l-a imputernicit nici pe Petru, nici pe ceilalti apostoli, nici Biserica in intregime sa ierte pacatele, ci sa vesteasca lumii solia despre iertarea lui Dumnezeu. Atat si nimic mai mult !

sursa: https://www.loribalogh.ro/