text Cugetari crestine

Odihnă în Hristos

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Diana14
Odihnă în Hristos

În lumea aceasta agitată, sufletul omului ajunge adesea împovărat. Fiecare dintre noi poartă poveri ascunse: griji, ispite, dureri, nedreptăți, frământări și întrebări care nu își găsesc ușor răspunsul. Și, cu toate acestea, căutăm liniștea în locuri unde nu poate fi găsită — în oameni, în planuri, în lucruri trecătoare.
Dar adevărul rămâne același: odihna adevărată se găsește numai în Hristos. El este singurul care poate vindeca inima, singurul care poate aduce pace acolo unde lumea aduce tulburare.
Și vă spun acest lucru și din propriile încercări. Au fost vremuri în care am fost prigonită spiritual de oameni — nu cu pietre, ci cu vorbe, atitudini, respingeri, judecăți nedrepte, priviri care rănesc, presiuni și încercări care apăsau sufletul mai mult decât orice greutate fizică. Diavolul nu a lipsit nici el, folosind aceste situații pentru a mă lovi, a mă tulbura, a-mi slăbi credința, încercând să mă tragă în întuneric și descurajare. Dar în acele momente, când rana era mai adâncă, am înțeles ce trebuie să fac: am fugit la Hristos. Nu cu putere, ci cu slăbiciune, nu cu biruință, ci cu lacrimi, nu cu răspunsuri, ci cu inimă frântă. Și acolo, la picioarele Lui, am găsit odihnă. El m-a primit, m-a ridicat, m-a vindecat. A luat povara și a transformat-o în pace. Acolo am simțit că nu sunt singură, că prigonirea oamenilor nu mă poate despărți de dragostea Lui și că nici o lucrare a celui rău nu are ultimul cuvânt.
De aceea vă spun tuturor, ca un îndemn pentru sufletele voastre. Nu vă temeți! Nu vă temeți de oameni, oricât de înalți ar părea în ochii lumii. Nu vă temeți de cei cu funcții mari, de cei care fac presiuni, de cei care vor să intimideze.
Toate acestea sunt trecătoare, dar Dumnezeu rămâne cu cei mici, cu cei smeriți, cu cei care își pun nădejdea în El. El ridică pe cei apăsați și doboară mândria celor puternici atunci când vine vremea.
Să nu uitați niciodată, puterea oamenilor este limitată, dar puterea lui Dumnezeu este fără sfârșit. Oamenii pot încerca să te doboare, dar Hristos te ridică. Oamenii pot prigoni, dar Dumnezeu te acoperă. Oamenii pot judeca, dar Dumnezeu vindecă.
Când vă simțiți nedreptățiți — fugiți la Hristos. Când vi se pare că cei mari din lume vă apasă — ridicați-vă ochii spre Cel Atotputernic. Când sufletul e obosit — căutați odihna Lui.
El nu respinge, El nu uită, El nu dezamăgește.
„Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi da odihnă.”
Aceasta este promisiunea Lui — vie, puternică și adevărată. Să aveți curaj și inimă statornică. Dumnezeu este cu voi, iar în Hristos veți găsi odihna pe care n-o poate lua nimeni.
Diana G. U.

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

Munte!
De ce se urca Domnul Isus pe munte să se roage? Muntele este ceva înalt. Fiindcă cu cât se urca pe munte, era cât mai aproape de cer.
Adevărata odihnă pierdută de om
Satan a depus eforturi considerabile pentru a induce în eroare omenirea, promovând ideea că viața se rezumă doar la ceea ce poate fi realizat în această scurtă viață pe Pământ. Astfel, a reușit să dev... Citeste mai mult >>
Am un mesaj
Am un mesaj pentru voi, cei care spuneți că vă pasă. Ani de zile nu ați știut unde stau, cu ce probleme mă confrunt sau dacă mai pot păși. De multe ori, povara drumului nu este doar în cuvinte, ci î... Citeste mai mult >>
Izvorul!
Căderea începe începând de la izvorul din care te adapi... Iar dacă izvorul tău va rămâne Cuvântul Lui, vei putea rămâne în picioare și în vremurile de strâmtoare!
Armura blândeții în fața fiarelor
Armura blândeții în fața fiarelor Când auzim cuvântul armură, ne gândim imediat la fier, la scuturi grele și la război, adică la o protecție care lovește înapoi, pentru că lumea ne învață că dacă cin... Citeste mai mult >>
Fericirea adevărată și scopul creației
În viața noastră cotidiană, este ușor de observat prin urările des auzite că aspirația fundamentală a omului este să atingă fericirea. Mulți așteaptă cu nerăbdare sărbătorile, cum ar fi Paștele și Cră... Citeste mai mult >>
Nevăzutul care devine evident
Nevăzutul care devine evident ​Paradoxul „Nevăzutului care devine evident” este ca o ghicitoare: cum poate ceva ce ochii nu pot zări să fie cel mai clar și mai sigur lucru din lume? În creștinism, a... Citeste mai mult >>
Lupta nevăzută
Lupta nevăzută Viața m-a trecut prin lupte grele, dar nu prin cele pe care le vede ochiul. Nu am purtat lanțuri de fier și nu am fost aruncată în închisori, așa cum au fost mulți credincioși de-a lun... Citeste mai mult >>
Oameni, nu Hristoși
Oameni, nu Hristoși În vremurile noastre se vorbește mult despre sfințenie, despre trăire curată și despre umblarea cu Dumnezeu. Toate acestea sunt bune și plăcute înaintea Domnului. Dumnezeu dorește... Citeste mai mult >>
Am scris acolo unde tăcerea vorbește..
Am scris acolo unde tăcerea vorbește. . Îmi amintesc prima dată când am înțeles că scrisul nu vine din mine, ci trece prin mine. Era o dimineață care nu se ivise încă, iar liniștea avea o greutate pe... Citeste mai mult >>