Marsul la biserică

„Iată, ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună! ... căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viață, pentru vecinicie”. (Psalmul 133)
La începutul anului 2020 izbucnește criza dată COVID. Lumea întreagă se oprește în loc. Măsurile sunt fără precedent peste tot. Școlile, bisericile, intreprinderile, granițele, … se închid peste tot. Spitalele sunt sufocate, economiile se prăbușesc, autoritățile sunt depășite, … media are doar un subiect. Morții sunt numărați cu sutele, miile și zecile de mii. Oamenii sunt speriați și se gândesc la ce este mai rău. Gripa spaniolă, Ciuma neagră, Plaga lui Ciprian, sunt amintiri care înspăimântă. Un cuvânt a devenit ”șlagăr” pe buzele toturor: „Distanțare socială”. Mai toți oamenii au fost băgați în izolare forțat sub amenințarea cu amenzi uriașe și dosare penale.
În condițiile acestea extraordinare ajungi să înțelegi mai profund unele lucruri importante pe care în goana de fiecare zi ești tentat să le tratezi cu superficialitate.
Mai întâi criza coronavirusului, cu tot ce a produs ea, ne face să înțelegem cât de vulnerabili suntem ca specie și societate, cât de dependenți suntem de harul și generozitatea Creatorului nostru. Redescoperim în acest context și cât de importantă este familia și căminul fiecăruia din noi. Ca și în cazul lui Noe, ca și în cazul evreilor în Egipt, prima instituție creată de Dumnezeu devine ultimul refugiu pentru omul amenințat de umbra morții. Și încă un lucru; imposibilitatea de a ne aduna fizic în bisericile locale vreme de săptămâni și luni, ne arată cât de săraci suntem spiritual fără legătura frățească, fără Biserica lui Hristos.
Asupra acestui ultim aspect dores să insist acum: mersul la biserică.
Christian Today publică un studiu realizat de prestigioasa Universitate Harvard. „Acest studiu sugerează că asistarea regulată la serviciile unei biserici, poate ajuta la prelungirea speranței de viață. Investigatorii au analizat datele a aproximativ 75 000 de asistente medicale de vârstă medie din Statele Unite, ce au trebuit să completeze un chestionar cu diferite întrebări la fiecare patru ani, Acest studiu a fost efectuat în perioada 1992-2012 și urmărea să observe starea de sănătate a asistentelor medicale funcție de diferitele aspecte de viață. A cuprins și întrebări legate de asistarea la serviciile unei biserici.
Investigatorii au găsit că femeile ce au frecventat biserica mai mult de o dată pe săptămână, au prezentat un risc cu 33% mai mic de a muri în perioada efecturii studiului, în comparație cu celelalte femei care au declarat că nu au frecventat biserica niciodată. Femeile ce frecventau regulat biserica prezentau deasemenea un indice mai înalt de sprijin social și de optimism, prezentau o cotă mai scăzută de a cădea în depresie și erau mai puțin predispuse la fumat. Concluziile studiului merg în direcția că asistarea la serviciile religioase ale unei biserici locale poate să prelungească speranța de viață pentru femei, cu toate că studiul nu a implicat întrebări filozofice sau teologice, legate de Dumnezeu sau de viața de dincolo.
„Frecventarea bisericii poate promova auto-disciplina, sentimentul de semnificație și rost în viață și poate să favorizeze experiențe transcendente”, a spus Tyler J. VanderWeele, profesor de epidemiologie la Harvard.”
Savanții de astăzi descoperă ceea ce Scriptura afirmă într-un limbaj poetic de mii de ani: „Iată, ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună! // Este ca undelemnul de mare preț, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veșmintelor lui. // Este ca roua Hermonului, care se pogoară pe munții Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viața, pentru vecinicie”. (Psalmul 133)
Este plăcută lui Dumnezeu unitatea între copiii Lui. Atât de plăcută încât psalmistul folosește superlative pentru a descrie locuirea împreună a fraților. Este plăcută și eficientă, căci în adunare dă Domnul binecuvântarea, mântuirea. Cel mai cunoscut exemplu îl avem la Rusalii – Faptele Apostolilor 2. Prin urmare, să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obiceiul, ci mai degrabă, „să păstrăm unirea Duhui, prin legătura păcii”. (Evrei 10:25a; Efeseni 4:3)