Floarea țărânii

Floarea țărânii

Dumnezeu are un mod unic de a lucra în viața oamenilor. El începe cu lucruri mici, neînsemnate și aparent fără valoare, și din ele face ceva frumos și folositor. Imaginea unei flori care răsare din țărână explică foarte bine modul în care Dumnezeu schimbă și transformă viețile noastre.
Țărâna reprezintă simplitatea și modestia. Ea nu atrage atenția, nu este prețioasă la prima vedere. La fel este și omul în anumite etape ale vieții: căzut, slab, fără direcție, lipsit de valoare în ochii lumii sau poate împovărat. Mulți trec pe lângă țărână fără să vadă ce poate fi, așa cum mulți trec pe lângă oameni fără să le recunoască valoarea. Dar Dumnezeu vede ce poate fi, nu doar ce este.
În țărână, Dumnezeu pune o sămânță. La început nimeni nu vede nimic. Schimbarea începe în ascuns, acolo unde ochiul omului nu pătrunde. Tot așa se întâmplă și în inimă. Dumnezeu pune în om semințe de credință, curaj, speranță, dorință de iertare și de viață nouă. Aceste semințe sunt mici, par fragile, dar în ele este puterea Lui. O rugăciune sinceră, un gând către Dumnezeu, o lacrimă de pocăință, o dorință de schimbare — toate sunt ca semințele care, odată ajunse în pământ, încep să lucreze.
Toate aceste lucruri nu se întâmplă rapid. O floare nu se ridică într-o zi. Totul se întâmplă încet. Sămânța stă ascunsă în pământ, trece prin întuneric, întâlnește împotriviri, bucăți tari de sol, frig sau secetă. Dar totuși crește. La fel, omul trece prin încercări, prin perioade grele, prin momente în care nu vede nici-un progres. Însă Dumnezeu lucrează chiar și atunci când totul pare tăcut. În interiorul omului se formează răbdarea, încrederea, maturitatea, puterea de a ierta, liniștea și credința.
Apoi, într-o zi, floarea iese la lumină. Nu cu zgomot, nu cu grabă, ci natural, frumos, exact la timpul potrivit. Și omul schimbat de Dumnezeu începe să arate o viață nouă: vorbește altfel, gândește altfel, iubește altfel, reacționează altfel. Cei din jur observă diferența, dar poate nu știu câtă „luptă sub pământ” a fost înainte.
O floare nu își alege locul în care răsare. Dumnezeu o pune acolo unde știe că poate crește. La fel, Dumnezeu lucrează în oameni acolo unde sunt: în familie, în locuri dificile sau în situații complicate. Nu mediul face schimbarea, ci mâna Lui.
Din țărână, Dumnezeu face o floare ca să arate că nimic nu este prea mic, prea neînsemnat sau prea frânt pentru a fi transformat. El poate ridica o viață din praf, poate curăța ceea ce este murdar, poate da sens și poate face mărturie vie din cineva pe care lumea l-a ignorat.
Aceasta este puterea Lui: să ia țărâna și să facă din ea ceva prețios. Să ia omul simplu și să-l facă roditor. Să ia inima uscată și să-i dea viață. Iar atunci când Dumnezeu răsare o floare, nimeni nu o poate opri să crească, să înflorească și să aducă lumină acolo unde era întuneric.
Diana G. U.