text Cugetari crestine

Dor...

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Alexandrina Tulics
… nu știam unde să-mi așez acea parte din copilărie care se separă de abuzurile comunismului în care intrase România copilăriei mele… vagi amintiri cu mobile, oameni așezați sufletește în rutina zilnică, cu știrile comerciale, politice spuse cu voce joasă, curiozități mari pentru mine, fetița inteligentă, blondă cu ochii verzi, care era nelipsită de la întâlnirile familiilor înstărite ale căror mirosuri din mobilă, parfumuri și aburii cafelei de după amiază, dulceață de trandafiri… și eu care eram invitată insistent să cânt… mă lăsam rugată, până când acel imbold al iubirii pentru muzică mă răpunea și emoțiile-mi dispăreau când simțeam că zbor când cântam …” e minunată, inteligentă și … păcat de viitorul în care a intrat” nu știam cine-i viitorul dar acest cuvânt “mă trezea” brutal știind că iarăși voi întârzia spre casă chiar de-i promisesem mamei ”că stau puțin” Eram singurul copil invitat zilnic și toată atenția se îndrepta asupra mea… credeam “că le aparțin, că sunt cumva a lor”… Deveneam tristă când șoptindu-se am aflat că și familia… X au plecat, eu nu dădeam importanță dar repetându-se aceeași conversație și când am sesizat dispariția celor absenți am început să mă gândesc: de ce nu le înțeleg limba pe care o vorbesc când vocile joase li se prefăceau în șoapte? oricum nu înțelegeam dar mi se părea că o greutate îi ține uniți și zâmbetul plecării unora îi face fericiți într-un anumit fel…Au venit zile când eu cântam, dulciurile erau mai multe … până într-o zi când vecinii noștri, familia Z m-au strâns mai tare în brațe, s-au înduioșat peste măsură și mi- au șoptit: plecăm departe… și a spus un nume pe care nu-l auzisem… Palestina… m-am întors abătută acasă, nu mă jucam cu surorile mele, nu voiam nimic din dulciurile primite, fapt care le făcea pe surorile mele să fie tăcute văzându-mi purtarea… Mă gândeam la tanti aia… Palestina care mă despărțise de dragii mei vecini, prăvălierii înstăriți cu mobile vechi, haine scumpe, veseli de întâlnirile lor în miros de cafea, dulcețuri de trandafiri, parte din zestrea copilăriei mele.

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

Munte!
De ce se urca Domnul Isus pe munte să se roage? Muntele este ceva înalt. Fiindcă cu cât se urca pe munte, era cât mai aproape de cer.
Adevărata odihnă pierdută de om
Satan a depus eforturi considerabile pentru a induce în eroare omenirea, promovând ideea că viața se rezumă doar la ceea ce poate fi realizat în această scurtă viață pe Pământ. Astfel, a reușit să dev... Citeste mai mult >>
Am un mesaj
Am un mesaj pentru voi, cei care spuneți că vă pasă. Ani de zile nu ați știut unde stau, cu ce probleme mă confrunt sau dacă mai pot păși. De multe ori, povara drumului nu este doar în cuvinte, ci î... Citeste mai mult >>
Izvorul!
Căderea începe începând de la izvorul din care te adapi... Iar dacă izvorul tău va rămâne Cuvântul Lui, vei putea rămâne în picioare și în vremurile de strâmtoare!
Armura blândeții în fața fiarelor
Armura blândeții în fața fiarelor Când auzim cuvântul armură, ne gândim imediat la fier, la scuturi grele și la război, adică la o protecție care lovește înapoi, pentru că lumea ne învață că dacă cin... Citeste mai mult >>
Fericirea adevărată și scopul creației
În viața noastră cotidiană, este ușor de observat prin urările des auzite că aspirația fundamentală a omului este să atingă fericirea. Mulți așteaptă cu nerăbdare sărbătorile, cum ar fi Paștele și Cră... Citeste mai mult >>
Nevăzutul care devine evident
Nevăzutul care devine evident ​Paradoxul „Nevăzutului care devine evident” este ca o ghicitoare: cum poate ceva ce ochii nu pot zări să fie cel mai clar și mai sigur lucru din lume? În creștinism, a... Citeste mai mult >>
Lupta nevăzută
Lupta nevăzută Viața m-a trecut prin lupte grele, dar nu prin cele pe care le vede ochiul. Nu am purtat lanțuri de fier și nu am fost aruncată în închisori, așa cum au fost mulți credincioși de-a lun... Citeste mai mult >>
Oameni, nu Hristoși
Oameni, nu Hristoși În vremurile noastre se vorbește mult despre sfințenie, despre trăire curată și despre umblarea cu Dumnezeu. Toate acestea sunt bune și plăcute înaintea Domnului. Dumnezeu dorește... Citeste mai mult >>
Am scris acolo unde tăcerea vorbește..
Am scris acolo unde tăcerea vorbește. . Îmi amintesc prima dată când am înțeles că scrisul nu vine din mine, ci trece prin mine. Era o dimineață care nu se ivise încă, iar liniștea avea o greutate pe... Citeste mai mult >>